Am deschis ușa cortului și priveliștea pe care o vedeam ne lăsase fără cuvinte, iar lumina roșiatică care se vedea de la începutul de răsărit și care se lasă peste crestele din depărtare era superbă. Așa că nu am stat mult pe gânduri și am pus mâna pe aparatul de fotografiat. Meritam un început de zi optimist după o noapte în care am crezut că o să rămânem fără cort, iar în visele mele nu fusese loc decât de urși care încercau să intre după noi în cort.