5 iulie 2015

Maramureș - În căutarea Lacului Albastru din Baia Sprie - 11 aprilie 2015




     Ehhh, am ajuns la un nou capitolul din vacanța din Maramureș, atunci când am vizitat Lacul Albastru din Baia Sprie.

     După ce am vopsit ouăle pentru Paște (adică metoda ciorapului în care am pus diverse nații de frunze - oricum oferta de frunze era foarte slabă, fiind început de primăvară), am stat noi și ne-am gândit ce cale să apucăm. Ne uităm noi pe lista de obiective de vizitat și ne sar în ochi două variante de drumeții: Creasta Cocoșului din Munții Gutâi și Lacul Albastru din Baia Sprie. 
     Planul inițial era să atacăm Creasta Cocoșului din Pasul Gutâi, dar fiindcă era zăpadă acolo a rămas să mergem doar la Lacul Albastru din Baia Sprie. Așa că să începem povestea vizitei la Lacul Albastru.
     Pe scurt Lacul Albastru s-a format prin prăbușirea unor vechi mine și are o suprafață de 0,5 ha, aflându-se la altitudinea de 530 de metri în mijlocul unei păduri de gorun.
    Pentru această vizită ne-am documentat cât de cât de pe internet, aflasem că se poate ajunge la lac pornind din dreptul bisericii romano-catolice.
  


   Mai exact de pe această stradă din spatele bisericii...

     



     ... de unde pornesc aceste marcaje.





     Noi am urmărit marcajul cruce roșie care în prima parte a drumului merge printre case pe un drum pe care ar putea să meargă și mașinile. Am încercat să ne urcăm cu mașinuța noastră, dar recunosc că mi-a fost frică la ultima pantă așa că ne-am întors la biserică și am parcat-o acolo. Așa că am făcut tot drumul pe jos. Nu este o problemă pentru noi, am urcat pe drumuri mai grele.
     După ce am trecut de ultimele case, se termină și drumul pe care ai fi putut merge cu mașina. Hmm, dacă totuși încercam să mergem cu ea.... hmm totuși mai era puțin... deja este prea târziu să ne mai facem probleme. Aici apare și primul indicator care ne arată că suntem pe drumul cel bun. 
     Buuuun..... Nu vă speriați, crucea este roșie doar că probabil s-a decolorat de la soare și zici ca este galbenă. Ne-am tot uitat noi la ea și am tras concluzia că este roșie. Plus că nu am văzut nici un traseu marcat cu cruce galbenă.





    Mai departe drumul merge prin pădure, dar fiind primăvara devreme copacii nu erau înverziți așa că trebuie să îi credem pe cuvânt ca era pădure de gorun (este o specie de stejar). Am tot urcat, dar cu grijă că drumurile se tot bifurcau și se tot întretăiau...





      Și am ajuns într-un final, după aproximativ 45 de minute, la Lacul Albastru... care bătea puțin spre verde. Din câte am înțeles lacul își schimbă culoarea în funcție de cum bate soarele în el sau dacă de exemplu înoată oameni în el. Nu știu, noi așa l-am găsit. 









     Nu pierdem ocazia să rugăm un cuplu să ne facă o fotografie aici. Și eu le-am făcut o fotografie lor că se chinuiau să-și facă un selfie. Schimb pe schimb.
 




     Nu prea am înțeles cum sunt potecile și unde duc, așa că mergem la plesneală pe drumul care urcă în continuare marcat cu bulina roșie. Citisem pe panoul de lângă lac ca în zonă se mai află Crăpătura Zorilor și Puțul Francisc. Acum când scriu îmi dau seama că nu am luat-o în direcția bună. Dar nu ne-a părut rău că am avut ce să vedem.








     Și am văzut și orașul Baia Sprie în toată splendoarea lui. 








    Și niște zăpadă....












     La întoarcerea spre Baia Sprie am trecut din nou pe lângă lac așa că am mai tras câteva fotografii. Eeeee, parcă din unghiul acesta arată mai bine... și parcă mai verde.







     Drumul de întoarcere arată mereu altfel, chiar dacă te întorci pe unde ai venit. Așa că la un moment dat, ne-am trezit că mergeam pe bulina roșie, care părea că merge direct în niște case. Nu ne-am riscat așa că ne-am întors la ultima bifurcație, acolo unde pierdusem marcajul cruce roșie.





     În drumul spre casă am avut și un însoțitor preț de câteva clipe... acest cățel care stătea în mijlocul pustietății și s-a ținut după noi... acum și noi am încetinit, curioși să vedem ce avea de gând.




0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

aventurile Ioanei și ale lui Andi

Un produs Blogger.

Contact

Nume

E-mail *

Mesaj *