CinqueTerre sunt cinci orășele sau satuce pe coasta vestica a Italiei, aproape de Genova, mai exact în regiunea Liguria. Aceste cinci sate sunt Riomaggiore, Manarola, Corniglia (cocoțat pe o bolostâncă și singurul care nu are nici un picior de plajă), Vernazza și Monterosso al Mare (ce are cea mai generoasă plajă cu nisip).
Noi ne-am cazat în La Spezia, care este un oraș foarte aproape de aeroporturile din Pisa și Florența, dar și de cele cinci tărâmuri. Situat în sudul regiunii pe care o să o vizităm, aici preturile sunt un pic mai așezate decât în stațiuni, plus că ai tren direct din jumătate în jumătate de oră spre cele cinci sătuce, și are și un Carrefour (sau mai multe), așa că ce ți-ai putea dori mai mult.
La Spezia
Ne tărâm mortul (adică singurul nostru bagaj pe care l-am avut în această călătorie) spre gara Tiburtina din Roma. La cazarea din La Spezia trebuia să ajungem în jur de ora 18, așa că aveam ceva timp de pierdut prin Roma. Am vrut să ne lăsăm bagajele în gară și apoi să mergem să ne mai fâțâim prin Roma, dar era aglomerat la bagaje și ar fi trebuit să dăm 6 euro pentru o oră de lăsat bagajele plus că era o coadă... Am hotărât să salivăm pe lângă magazinele din gară (au tot felul de sandvișuri, prăjiturele, chifteluțe... de îmi plouă în gură și acum când scriu) și să stăm pe peron să așteptăm trenul. Am mers să bem o bere lângă gară totuși... era prea cald să nu facem asta.
Trenul spre La Spezia foarte ok, budă cu hârtie, săpun, apa... cam tot ceea ce este normal să fie într-un tren civilizat, plus că avem și un vagon restaurant, dar nu l-am vizitat... am dormit... ca de obicei... Și trenul nu a întârziat, cu toate că am tot auzit povești despre asta.
Noi ne-am cazat în La Spezia, care este un oraș foarte aproape de aeroporturile din Pisa și Florența, dar și de cele cinci tărâmuri. Situat în sudul regiunii pe care o să o vizităm, aici preturile sunt un pic mai așezate decât în stațiuni, plus că ai tren direct din jumătate în jumătate de oră spre cele cinci sătuce, și are și un Carrefour (sau mai multe), așa că ce ți-ai putea dori mai mult.
La Spezia
Ne tărâm mortul (adică singurul nostru bagaj pe care l-am avut în această călătorie) spre gara Tiburtina din Roma. La cazarea din La Spezia trebuia să ajungem în jur de ora 18, așa că aveam ceva timp de pierdut prin Roma. Am vrut să ne lăsăm bagajele în gară și apoi să mergem să ne mai fâțâim prin Roma, dar era aglomerat la bagaje și ar fi trebuit să dăm 6 euro pentru o oră de lăsat bagajele plus că era o coadă... Am hotărât să salivăm pe lângă magazinele din gară (au tot felul de sandvișuri, prăjiturele, chifteluțe... de îmi plouă în gură și acum când scriu) și să stăm pe peron să așteptăm trenul. Am mers să bem o bere lângă gară totuși... era prea cald să nu facem asta.
Trenul spre La Spezia foarte ok, budă cu hârtie, săpun, apa... cam tot ceea ce este normal să fie într-un tren civilizat, plus că avem și un vagon restaurant, dar nu l-am vizitat... am dormit... ca de obicei... Și trenul nu a întârziat, cu toate că am tot auzit povești despre asta.
Odată ajunși în gară, ne-am uitat pe hartă și am plecat pe jos spre cazare. Cu ajutorul GPS-ului ne-am orientat și am făcut cam 20 de minute, așa că nu prea ne-am stresat cu transportul în comun. Acolo am fost întâmpinați de către gazdă cu o bere rece și un suc de portocale. Neobișnuit pentru noi, dar acest lucru ne-a făcut sa ne simțim ca acasă. Camera este mai mica decât cea din Roma, dar este foarte colorată, draguță și primitoare. Ne-am instalat repede și am ieșit sa profitam de o plimbare prin oraș. Curat, cu multe citrice pe strada, asa cum stau la noi corcodușii. Ne plimbăm pe o alee pe care erau plantați portocali și lămâi, precum erau pe timpuri și cum este descris în Tărâmul lămâilor. Așa m-am simțit eu. Ca să revenim la realitate, am văzut și mulți nigerieni care iți vând orice vrei tu.
În port liniște și pace, cu mulți oameni care aleargă nestingheriți. Ceea ce ne-a încântat cel mai mult a fost un restaurant pescăresc. Eu nu sunt fan fructe de mare (am mâncat pentru prima dată în Viena și am rămas cu un gust neplăcut de la ele, așa că m-am ferit apoi mai tot timpul de ele), dar la acel restaurant... hmmm... adevărată nebunie, caracatiță și inele de calamar și ceva pestișori și... Și prețul destul de ok, cam în 15 euro cu tot cu o bere (o porție fructe de mare, cartofi și bere) plus coperta, care este inclus pe la mai toate localurile lor, nu am înțeles dacă este un fel de siguranță a lor că le dai bacșiș sau care este treaba cu ea. La întoarcere spre pensiune am trecut pe lângă un Carrefour Expres aproape de centru și pe lângă piață lor, deci avem de unde să ne aprovizionăm. După această experiență culinară, chiar dacă îmi doream să încerc și alte feluri de mâncare, am zis că trebuie să mai aprofundez partea cu fructele de mare.
În port liniște și pace, cu mulți oameni care aleargă nestingheriți. Ceea ce ne-a încântat cel mai mult a fost un restaurant pescăresc. Eu nu sunt fan fructe de mare (am mâncat pentru prima dată în Viena și am rămas cu un gust neplăcut de la ele, așa că m-am ferit apoi mai tot timpul de ele), dar la acel restaurant... hmmm... adevărată nebunie, caracatiță și inele de calamar și ceva pestișori și... Și prețul destul de ok, cam în 15 euro cu tot cu o bere (o porție fructe de mare, cartofi și bere) plus coperta, care este inclus pe la mai toate localurile lor, nu am înțeles dacă este un fel de siguranță a lor că le dai bacșiș sau care este treaba cu ea. La întoarcere spre pensiune am trecut pe lângă un Carrefour Expres aproape de centru și pe lângă piață lor, deci avem de unde să ne aprovizionăm. După această experiență culinară, chiar dacă îmi doream să încerc și alte feluri de mâncare, am zis că trebuie să mai aprofundez partea cu fructele de mare.
Avem trei zile intregi in fata in care putem sa vizitam regiunea. Asa ca in prima noastră zi întreagă in CinqueTerre, după un mic dejun delicios la pensiune, ne-am dus spre gară, de unde am achiziționat Cinqueterre Pass pentru două zile neștiind ce ne așteaptă. Cât de lungi sunt traseele, și cât chef vom avea de vizitat orașele. La ghișeu coadă măricică, dar trenurile sunt destul de dese - cam la 30 de minute - și toate pleacă de la linia 7 :D. Trebuie avut grija ca sunt trenuri care nu opresc în anumite stații. Din tren nu prea ai ce sa vezi pentru că aproape tot traseul trece prin tunel si iese la lumina doar cand ajunge in statie.
Monterosso al Mare
Monterosso al Mare
Noi am început cu Monterosso al Mare, cea mai nordică dintre cele cinci sătuce, cu o binemeritata bălăceală, fiind destul de cald pentru acest lucru, ca apoi în jur de 12 să plecăm de pe plajă gândindu-ne că ne vom adăposti la umbra copacilor. Pe plajă au șezlong (7-10 euro), duș și toaletă, dar poți să aduci și păturica de acasă, ceea ce noi am și făcut. De ținut minte că cea mai ofertantă plajă se află aici.
După bălăceală mergem să vizităm și orașul care pare o mica cetate colorată, asemănătoare Sighișoarei, cel puțin asta a fost prima impresie. Satul este împărțit în două de o stâncă pe care se află un castel. În partea in care se află gara se găsește și plaja cea mai mare. După stâncă se află și majoritatea clădirilor, plus vreo două plaje mai micuțe pe care le-am vizitat în următoarea zi. Poți să fentezi urcarea pe stâncă dacă treci prin tunelul rutier de sub ea.
Vernazza
Mie acest sătuc mi-a plăcut cel mai mult, dar nu aș ști să vă spun de ce, doar că mi-a rămas în gând. Era aglomerat sau poate mai aglomerat decât Monterosso al Mare, lumea era fain îmbrăcată. Cred că este cel mai turistic sătuc dintre cele cinci. Nu ai cum să nu o recunoști când o vezi de sus din punctele de belvedere de pe traseul dintre sate. În port era o mică plajă unde puteai să te bălăcești, nu așa mare ca în Monterosso al Mare, dar suficientă. Erau multe restaurante, iar toată lumea părea relaxată și fascinată de bloculețele acelea vechi și colorate.
Corniglia
Ca și celelalte sătuce, Corniglia are un farmec anume care te îmbie și te atrage. O fi oare mirosul de mâncare, agitația din jur, magazinele... Nu știu, poate doar este "emoția descoperiri" :D:)) Este singurul care nu are acces la mare, și implicit plajă și port. Acest lucru îl face să pară mai mic și mai intim, dar asta nu îi stirbeste din farmec.
Vizităm orașul, care este la fel de pitoresc ca și celelalte, și aici ai ocazia să te rătăcești pe străduțele înguste, să mergi până la zidurile orășelului, magazine, restaurante, deci simțuri cât cuprinde.
În Corniglia am avut prima întâlnire cu berea la 660 mL și limonada La nostra gazzosa, de care știam de la nașii noștri că este aromata și are un gust foarte bun. Adevărat, mi se pare că nu este așa de dulce și chiar se simte un ușor gust de mentă. Lămâile nu sunt din Cinque Terre, ci sunt din Amalfi, dar am găsit la magazine o limonadă făcuta cu lămâi de acolo, așa că am achiziționat și din acelea și am putut să le comparăm :)).
În prețul CinqueTerre Pass era inclus și autobuzul în Corniglia, așa că nu pierdem ocazia să-l folosim. De fapt suntem nevoiți. Chiar ne gândeam ca nu o să fie nevoie de el, ținând cont că după ce vizităm Corniglia trebuie să ajungem în gară ca să urmăm traseul spre Manarola. După o pauză și aprovizionare cu o bere ne-am pornit spre gară. Vai, dar ce multe trepte sunt... și coborâm, coborâm, ce bine că nu trebuie să le urcăm. Ajungem fericiți în gară, vedem semnele pentru traseu și mergem pe el. Dar totuși pe scările care trec pe sub liniile de tren parcă vedeam că ar fi închis traseul... Nu pricepem prea multe sau poate ne facem că nu înțelegem, dar totuși hai să mai mergem... niște ruine ne însoțesc puțin, dar nu prea mult, că, da... se vede Manarola în față, dar ar trebui să facem un salt uriaș peste o gaură imensă în traseu... Și totuși pare așa de aproape ca să nu trebuiască să ne întoarcem...
Păi ce să facem, este ocazia să luăm autobuzul care pleacă din gară până în oraș, asta ca să nu mai urcăm pe scările ucigătoare și să pierdem timpul, că era destul de târziu. Deci așteptăm cuminței autobuzul, mai intram în vorba cu oamenii... Bine că nu trebuie să urcăm din nou...
Manarola
În Manarola am ajuns in seara din prima zi și am avut ocazia să-l vizităm pe înserat, ceea ce l-a pus într-o altă lumină. Nu am insistat prea mult deoarece mai avem o zi întreagă să folosim CinqueTerre Pass, așa că am revenit a doua zi.
Acum este timpul să vedem Manarola ziua și să mâncăm fructe de mare și să savurăm o înghețată. Aaaaa, și să începem cumpărăturile că este ultima zi prin CinqueTerre.
Din gara din Manarola pleacă un tunel lung care te scoate direct în oraș. Nu există plajă, dar sunt o grămadă de stânci de unde poți să te arunci în apă sau să stai eșuat să faci plajă.
Riomaggiore
Riomaggiore l-am vizitat a două zi din Cinqueterre, zi pe care am început-o cu acest sat. Agitația binecunoscută încă nu începuse, era destul de dimineață, așa că am profitat să vizităm satul în liniște. Din acest sat pornește cel mai cunoscut traseu din CinqueTerre care poartă poartă numele de Via dell'amore. Intrăm și... șoc și groază. Este închis. De fapt sunt deschiși doar primii 850 de metri. Ne bucură și cu aceștia. Dacă nu ar fi fost închis, ar fi fost cei mai frumoși și probabil cei mai ușor de abordat. Se pare că porțiunea este închisă de ceva vreme și o să mai fie închisă câțiva ani.
După bălăceală mergem să vizităm și orașul care pare o mica cetate colorată, asemănătoare Sighișoarei, cel puțin asta a fost prima impresie. Satul este împărțit în două de o stâncă pe care se află un castel. În partea in care se află gara se găsește și plaja cea mai mare. După stâncă se află și majoritatea clădirilor, plus vreo două plaje mai micuțe pe care le-am vizitat în următoarea zi. Poți să fentezi urcarea pe stâncă dacă treci prin tunelul rutier de sub ea.
Vernazza
Mie acest sătuc mi-a plăcut cel mai mult, dar nu aș ști să vă spun de ce, doar că mi-a rămas în gând. Era aglomerat sau poate mai aglomerat decât Monterosso al Mare, lumea era fain îmbrăcată. Cred că este cel mai turistic sătuc dintre cele cinci. Nu ai cum să nu o recunoști când o vezi de sus din punctele de belvedere de pe traseul dintre sate. În port era o mică plajă unde puteai să te bălăcești, nu așa mare ca în Monterosso al Mare, dar suficientă. Erau multe restaurante, iar toată lumea părea relaxată și fascinată de bloculețele acelea vechi și colorate.
Corniglia
Ca și celelalte sătuce, Corniglia are un farmec anume care te îmbie și te atrage. O fi oare mirosul de mâncare, agitația din jur, magazinele... Nu știu, poate doar este "emoția descoperiri" :D:)) Este singurul care nu are acces la mare, și implicit plajă și port. Acest lucru îl face să pară mai mic și mai intim, dar asta nu îi stirbeste din farmec.
Vizităm orașul, care este la fel de pitoresc ca și celelalte, și aici ai ocazia să te rătăcești pe străduțele înguste, să mergi până la zidurile orășelului, magazine, restaurante, deci simțuri cât cuprinde.
În Corniglia am avut prima întâlnire cu berea la 660 mL și limonada La nostra gazzosa, de care știam de la nașii noștri că este aromata și are un gust foarte bun. Adevărat, mi se pare că nu este așa de dulce și chiar se simte un ușor gust de mentă. Lămâile nu sunt din Cinque Terre, ci sunt din Amalfi, dar am găsit la magazine o limonadă făcuta cu lămâi de acolo, așa că am achiziționat și din acelea și am putut să le comparăm :)).
În prețul CinqueTerre Pass era inclus și autobuzul în Corniglia, așa că nu pierdem ocazia să-l folosim. De fapt suntem nevoiți. Chiar ne gândeam ca nu o să fie nevoie de el, ținând cont că după ce vizităm Corniglia trebuie să ajungem în gară ca să urmăm traseul spre Manarola. După o pauză și aprovizionare cu o bere ne-am pornit spre gară. Vai, dar ce multe trepte sunt... și coborâm, coborâm, ce bine că nu trebuie să le urcăm. Ajungem fericiți în gară, vedem semnele pentru traseu și mergem pe el. Dar totuși pe scările care trec pe sub liniile de tren parcă vedeam că ar fi închis traseul... Nu pricepem prea multe sau poate ne facem că nu înțelegem, dar totuși hai să mai mergem... niște ruine ne însoțesc puțin, dar nu prea mult, că, da... se vede Manarola în față, dar ar trebui să facem un salt uriaș peste o gaură imensă în traseu... Și totuși pare așa de aproape ca să nu trebuiască să ne întoarcem...
Manarola
În Manarola am ajuns in seara din prima zi și am avut ocazia să-l vizităm pe înserat, ceea ce l-a pus într-o altă lumină. Nu am insistat prea mult deoarece mai avem o zi întreagă să folosim CinqueTerre Pass, așa că am revenit a doua zi.
prima zi
Acum este timpul să vedem Manarola ziua și să mâncăm fructe de mare și să savurăm o înghețată. Aaaaa, și să începem cumpărăturile că este ultima zi prin CinqueTerre.
Din gara din Manarola pleacă un tunel lung care te scoate direct în oraș. Nu există plajă, dar sunt o grămadă de stânci de unde poți să te arunci în apă sau să stai eșuat să faci plajă.
a doua zi
Riomaggiore l-am vizitat a două zi din Cinqueterre, zi pe care am început-o cu acest sat. Agitația binecunoscută încă nu începuse, era destul de dimineață, așa că am profitat să vizităm satul în liniște. Din acest sat pornește cel mai cunoscut traseu din CinqueTerre care poartă poartă numele de Via dell'amore. Intrăm și... șoc și groază. Este închis. De fapt sunt deschiși doar primii 850 de metri. Ne bucură și cu aceștia. Dacă nu ar fi fost închis, ar fi fost cei mai frumoși și probabil cei mai ușor de abordat. Se pare că porțiunea este închisă de ceva vreme și o să mai fie închisă câțiva ani.
Mai aveam o zi de La Spezia și nu voiam să rămânem în oraș. Proprietarul pensiunii ne-a sfătuit să mergem în Porto Venere, și s-a oferit să ne și ducă cu mașina până în port. Așa că am plecat spre Porto Venere. Încercăm varianta cu vaporașul, că tot ne-am plimbat numai cu trenul până acum.
Din ce am citit numele ar veni de la un templu dedicat zeiței Venus. Este un orășel cochet, asemănător celor cinci regiuni, include trei insule Palmaria, Tinetto și Tino.
Ne urcam în vaporaș, bineînțeles că la ultimul etaj să stăm cu pletele în vânt. Primul lucru plajă... ne întindem păturica și ne înmuiem în apa limpede și curată. Chiar dacă am avut papuci de plajă se pare că nu am ocolit aricii de mare și m-am înțepat într-unul. I-am găsit acele în degetul mare de la picior...
După vizita la plajă mergem la supermarket să ne alimentăm puțin și apoi prin orășel. Mergem frumușel pe via Oliva, și apoi Calata Doria. Dar ne afundăm și pe străzile înguste, vizitând micile magazine cu suveniruri sau delicatese. Ne coborâm spre grota lui Byron unde oamenii faceau plajă și săreau în apa, urcăm și facem poza cu mama natură, și admirăm biserica Sfântului Petru.
Ni se face foame și decidem să ne așezăm la una din din terase și comandăm o pizza în amintirea celei din Roma și în ideea de a o uita pe cea din La Spezia, pe care am luat-o... cu mascarpone (nu aprofundăm subiectul că este dureros).
Dar nu doar cele cinci sate sunt vedete aici. Dacă ești pasionat de drumeții, aici ai ce să faci. Între satele din CinqueTerre sunt niște trasee foarte ofertante.
Traseul dintre Monterosso al Mare și Vernazza
În Monterosso al Mare începem și primul traseu din excursie, dar se pare că este unul închis :D. Cică este închis de câțiva ani din cauza unor căderi de stânci pe traseu și nu s-a putut reface, sau nu era făcut atunci. Se pare totuși că doar începutul este închis.
Dar există un alt traseu care ne duce spre Vernazza, trebuie doar să ne uităm puțin mai atent să vedem exact de unde pleacă. Am găsit pe un afiș că începe din Piața Garibaldi, de lângă primărie, pe care am găsit-o după ce ne-am cam învârtit un pic în cerc... Dar apoi această variantă de traseu intră în traseul oficial (și anume traseul numărul 2) unde la un moment dat dai de punctele de control de unde poți să cumperi bilete de acces sau să arăți CinqueTerre Pass cum aveam noi.
Eeee uite semnul deci să începem... urcăm..., ufff, cam multe trepte și destul de cald ca să mergem pe traseu. Dacă am început cu plaja, acum suferim pe traseu. Probabil ar fi trebuit să începem mai devreme urcarea și să terminăm cu o baie. Plecăm oricum la drum. Mi se pare absolut mirific, drumuri înguste, mare de un albastru ireal în dreapta, mușcate, leandru, cactuși, tot felul de flori și mirosuri, poduri de verdeață. Altă chestie care m-a încântat peste măsură a fost să trec prin vie și să vad terasele de viță de vie. Poteca este bine amenajată, marcată corespunzător, din loc în loc apare câte un număr pentru ca în caz de ajutor să știm poziția în care ne aflăm și alte date tehnice: poziția GPS și altitudinea la care ne aflăm. Obligatoriu trebuie să aveți crema de plajă și șapcă sau orice altceva care vă poată proteja de soare. Oamenii erau încălțați inclusiv cu sandale sau papuci. Părerea mea ar fi că este totuși necesar ceva comod și ușor. Noi din lipsă de spațiu în bagajul de acasă am avut teneșii, iar betele de treking nu sunt neapărat necesare.
Traseul dintre Vernazza și Corniglia
După ce vizităm și al doilea sătuc și intrăm pe cel de-al doilea traseu. Acesta este cred că singurul care este deschis total și este întreg fără să te devieze prin alte variante. Bineînțeles că și aici îți cere bani sau CinqueTerre Pass.
Traseul dintre Corniglia și Manarola
După ce am făcut drumul degeaba spre gara din Corniglia, ne-am adus aminte de un traseul ocolitor care ducea în Manarola prin Volastra de la un cuplu care reușise să facă traseul, și văzusem semnul spre Volastra, dar nici prin gând nu mi-a trecut că ală era traseul pe care trebuia să o apucăm. Traseul începe exact înainte de scările multe si mărunte care coboară spre gară. Ei, de aici drumul nu mai merge pe traseul numărul 2, ci ne bagă pe o variantă. În acest traseu am mers chiar printr-o podgorie, și câteodată părea că trece chiar prin curțile oamenilor. Din traseul principal apare o potecă, mergem pe ea temători pentru că sperăm să nu ne întoarcă spre Corniglia. Dar nu ne-a întors. Vedem Manarola exact la timp ca să avem parte de un apus superb.
Traseul între Riomaggiore și Manarola
Acesta a fost singurul traseu pe care l-am abordat invers. Dacă Via dell'amore era închis, asta nu înseamnă că nu există un alt traseu care duce spre Manarola. Dacă primul pare ca ar fi fost unul de promenadă, acesta pare ca unul de munte. Oricum este frumos și acesta, și ne bucurăm de ultimul traseu care o să îl facem aici.
Informații utile
- Noi am luat cazare în La Spezia deoarece era mult mai ieftin decât în orașele din CinqueTerre și am nimerit o pensiune super ok - I Colori di MAG (http://www.bebicoloridimag.it/en/home) cu niște gazde foarte calde și primitoare
- Dacă fac calculul bine, porțiunile care erau cu taxă de acces pentru trasee au fost între Corniglia și Monterosso al Mare, așa că pentru acest lucru am fi avut nevoie doar de o zi de CinqueTerre Card. Noi am luat cardul pentru două zile și ne-a costat 14,5 euro. Pentru o singură zi ar fi costat doar 7,5 euro, deci nu e cine știe ce economie.
- În prețul cardului intră călătoriile cu trenul între La Spezia și Levanto, autobuzul din Cornuglia, folosirea toaletelor din gări, și ceva internet wi-fi pe care noi nu l-am folosit că nu am avut nevoie
- trenul din La Spezia pleacă mereu de pe peronul 7
- timpii obținuți de noi pe traseele dintre sate au fost - Monterosso - Vernazza 1,30h, Vernazza - Corniglia 1,15h, Corniglia - Manarola (pe varianta prin Volastra) 2h, Riomaggiore - Manarola 1h
- Cel mai cunoscut traseu de aici - Via dell'Amore - este închis și probabil va mai fi închis câțiva ani
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu