Măcin și iar bujori - 7 mai 2017

     ...nu ne lăsam păgubași doar că nu avem cu cine merge. Ne luăm inima în dinți, o mai sunăm pe Hati și se pare ca suntem 3 persoane spre bujorii din Măcin.

     Parcă a devenit un obicei ca o dată pe an să mergem în Măcin. De data asta încercăm să abordăm traseul Cozluk pentru a vedea o rezervație de bujorii. Traseul până acolo este București-Brăila-bac-Măcin-Greci.   

     Deja suntem obișnuiți cu orașul Greci: observăm că restaurantul de la intrare din Greci nu mai este, dar nu reușim să ne dăm seama dacă îl renovează și îl fac mai mare sau nu. Trecem și pe lângă Turtle camp (locul de campare unde am stat când am venit pentru prima dată în Măcin). 

     Înaintăm spre centrul orașului Greci, ajungem la pod și facem dreapta imediat după... hmm, avem ceva asfalt și se pare că destul de proaspăt. Yuppy... și apoi ne oprim că se termină și asfaltul, ok asta este, se pare că am ajuns. Dar întrebând niște localnici și turiști aflăm totuși că pentru traseul Cozluk, unde sunt și bujorii, trebuie să mai mergem vreo câțiva kilometri pe un drum neasfaltat care pornește din dreapta, puțin înainte să se termine asfaltul. Dar drumul este destul de practicabil și nu prea ai cum să te rătăcești.

     Realizăm după mașinile parcate, o grămada,  unde trebuie sa ne oprim. Traseul este în circuit, așa că poți încerca ambele variante. Noi încercăm varianta din stânga, unde și sunt mașinile parcate. Uau, cred că o să fie ceva aglomerație, dar ne băgăm la drum, în speranța  că o să se dilueze.

     Traseul este, după cum spuneam, un circuit cu parte de pădure și apoi se merge pe drum destul de lat printre parcelele agricole. Poți veni și cu bicicleta, am tot văzut pe traseu și binecunoscutul semn de ciclist care l-am tot văzut prin Măcin, așa că se poate.

     Urcăm frumos prin pădure, traseul nu este de o dificultate sporită, este chiar ok. Ca un alt obicei bine împământenit ne-am rătăcit. La un moment dat traseul o ia pe lângă o clădire!!! (nu am înțeles dacă era ocolul silvic, casă sau ceva refugiu). Lânga ea era un grup de tineri cu niște câini, ne-am zis că sigur nu pe acolo asa că am înaintat frumușel pe cărare pana am realizat ca nu mai avem marcaj. Ce mai era altceva de făcut decât să ne întoarcem pe poteca și să întrebăm încotro trebuie să o luăm spre bujorei. Mare atenție deci, marcajul este pe zidul din spatele clădirii. 

     Dar unde sunt bujorii ăștia? Dar între timp ne mai bucurăm și de alte floricele, apoi ne întâlnim cu câteva frunze de bujori, și apoi cu oameni care ne spun că nu mai avem așa mult și într-adevăr sunt peste tot în poienițe. Nu sunt așezați frumos și organizat ca în Zău de Câmpie, aici apar mai pe un versant mai pe sub un pom, mai într-o pădurice...

 

 

 

     Ce se aude în iarba? doua șopârle care se caftesc.. M-am speriat un pic. :D

     Bujorii te îmbată cu mirosul lor, nu mai îmi venea să plec de acolo, mă uitam în toate părțile nu știam pe care sa îl fotografiez mai repede, încercam să prind și un bondar ca în fotografiile de pe net, dar nu prea stă animalul.

     Bujorii nu sunt singurele flori care ne întâmpină în drum. Avem parte de margarete, mărgelușe, degețelul roșu și saschiul (Vinca minor). 

     În continuare drumul merge prin pădure ocolind muntele, traversam un râuleț, mai dăm și de un lac, și... ne tot uitam apoi după o poteca bătătorită, erau prea multe, semn de ciclist peste tot, al nostru marcaj nu prea mai era așa că am mers pe cea care a părut mai umblată.

     Ieșim din pădure, dăm de o barieră, apoi mergem mult timp prin soare pe un drum destul de lung, de ne întrebăm dacă mai mergem mult sau cumva am greșit drumul și am apucat-o într-o direcție cam aiurea.

     Ne regăsim mașina, ne schimbăm papucii și ne continuăm drumul. Nu ne întoarcem prin Brăila, vrem să trecem prin Cheile Dobrogei, că tot auzisem de ele și suntem curioși. Trecem printr-o pădure de eoliene și găsim și multe câmpuri de rapiță.

    În drumul spre casa vizităm doar din mașină Cheile Dobrogei cu ideea ca o să venim să le analizăm îndeaproape.

      Informații utile
     Traseul pornește din apropierea satului Greci. Este un traseu în circuit, marcat cu bulină roșie și nu este deloc dificil. Timpul realizat de noi a fost de aproximativ 4 ore și asta pentru că am pierdut mult timp admirând și mirosind bujorii.


Un articol scris de Ioana