În sfârșit am ajuns la Cabana Dochia și la Cascada Duruitoarea din Ceahlău - 18 iunie 2016

     Ne doream de mult să ajungem în Ceahlău și la Cascada Duruitoarea așa că după multe planuri am reușit de Rusalii să facem asta. 

     Cu bagaje multe de le țineam și în brațe, ne-am urcat în mașină și am plecat în formula de cinci. Cinci oameni înghesuiți... și anume (eu, Andi, Dana, Hati și Gabi). O altă mașină a plecat puțin mai târziu, dar ne-a ajuns mai încolo, că doar noi mergem ca niște moși. Pentru ca ne doream să facem și un grătar, pe lângă echipamentul de munte am luat și cele trebuincioase. Mașina era totuși prea plină și a trebuit sa mai dăm din obiecte colegilor de drum care ne-au ajuns din urmă tocmai la Focșani. Păcat!! tocmai se mulase cuțitul pe coastele lui Gabi :D... bine că nu erau coastele noastre.

     Cum Ceahlău face parte din grupa Carpații Orientali, ca să ajungem, mergem pe E85 spre Buzău, Râmnicul Sărat, Piatra Neamț, Bacău. Dar noi trebuie să ajungem tocmai la locul de campare din stațiunea Durău. Am găsit mai multe campinguri acolo, dar noi ne-am oprit la Camping Leon din Durău (www.campingdurau.ro). Iar drumul este lung și noi ajungem tocmai pe întuneric. Bineînțeles că ratăm intrarea în locul de campare, indicatorul nu era vizibil, iar accesul se făcea pe un pod. Noaptea părea cam dubios să trecem pe acel pod, iar sursurul apei care se auzea sub pod nu te invita să faci asa ceva. După ce ne-am dat seama că am mers prea departe și am ajuns în stațiunea Durău, ne-am întors și am ajuns unde trebuia. Ne alegem locul pentru campare și întindem corturile. Din cauza întunericului aprindem farurile de la mașină, frontalele și lanternele ca să ne montam căsuțele.  Avem la dispoziție două corturi. Dar ce sa auzi? cineva dintre noi sforăia în miez de noapte, iar celălalt cort vrea sa o ia la picior din cauza asta.

     Ne trezim dis de dimineață, facem sandvișuri și luăm micul dejun și plecăm. Hmmm... podul ăsta nu mai este așa înfricoșător ca aseară. Trecem podul, o luăm în dreapta pe șosea, mergem ce mergem și ajungem la prima terasa din stațiunea Durău. Pauză de înghețată!
     Ne facem pofta de înghețată și mergem mai departe, plătim intrarea în parc (alt ~780m) și începem urcarea spre Cabana Fântânele. Prima din acest traseu. Ne-am propus să urcăm pe banda roșie spre Cabana Dochia și să coborâm pe cruce roșie pe la Cascada Duruitoarea.

     După ce trecem de locul unde se plătește intrarea în parc, începe și drumul, care este destul de lat, dar totuși într-o urcare continuă. Drumul este amenajat pentru toate vârstele, are băncuțe, panouri explicative privind locul unde te afli, ce tip de vegetație întâlnești și cum ajută mediul înconjurător. Tocmai bun pentru juniorii care erau cu noi.

     Spre Cabana Fântenele este un urcuș abrupt, dar totul este gândit astfel că sunt puse niște balustrade ajutătoare, iar drumul nu mai pare așa anevoios și abrupt.

     Cabana este un loc bun de popas și de admirat priveliștea. Este situata la 1220 m, pe piciorul nordic al masivului Ceahlău, în Poiana Fântânilor. Pe vremuri cică era numită 7 Noiembrie. Găsiți și de mâncare și de băut, și cel mai important toalete. Ca fapt informativ puteți să stați aici, au camere de la 25 la 60 ron, în camere duble sau cu mai multe paturi. Dar noi avem altă țintă și aici suntem cam la jumătatea drumului până la Vârful Toaca. Așa că stăm și ne odihnim puțin și ne uităm cum lângă noi păștea fericit un cal cu o talangă la gât.

     De aici vedem Panaghia, locul în care vom fi în câteva ore. Este lume multă la cabană, probabil mulți rămân pe aici, dar reușim să făcem câteva poze.

     Următoarea bucată de drum spre Cabana Dochia este tot în urcare, dar sunt porțiuni în care se merge pe curba de nivel, ne mai însoțesc din când în când și niște panouri ajutătoare cu Atenție vipere, dar și cele explicative. Vipere!? nici aici nu am scăpat de ele!?

    Totodată, avem ocazia de a vedea piatra Panaghia pe măsură ce înaintam pe traseu.
     După atâta urcare ajungem la locul numit La morminte. Aici sunt amenajate băncuțe pentru a ne trage sufletul. Lânga popas este ridicată o cruce, de către un fost primar al comunei Ceahlău, la 1 august 2009, chiar de sărbătoarea Scoaterea Sfintei  Cruci, în memoria ostașilor ruși și nemți căzuți la datorie în al doilea război mondial. Găsim un panou cu numele popasului și cu altitudinea la care ne aflam. De asemenea, de aici putem admira zona. Începem să vedem în toată splendoarea Lacul Izvorul Muntelui.

     Gratie pădurii, pe cea mai mare parte de traseu am avut umbră, dar și parte de mușchi și muuuultă verdeață, gărgărițe și alte muște. Pitiu !! tare frumoasă zona...

     Ne apropiem rapid de Cușma Dorobanțului sau Căciula Dorobanțului, despre care am citit diferite legende, dar mai bine le descoperiți voi accesând linkurile acestea http://www.carpati.org/articol/3._toponimia_daco-rom%C3%A2neasc%C4%83/1131/  , http://www.ceahlau.neamt.ro/legenda_butu.php. 

     În acest loc ne aflam la 1600 m. Este o regiune de platou, presărat pe alocuri cu zone de belvedere în cele patru zări. Putem admira stațiunea Izvorul Muntelui și lacul, vedem iar Panaghia de care ne apropiem cu pași repezi. Ce de flori! ce clopoței superbi!! ne-au tot însoțit pe drum.

   După o pauză binemeritata, și un soare arzător, intrăm în jnepenișul mare, mare, în care erai ca într-un labirint. Ce fain este! Dar ce se vede oare? Ete na... Panaghia are și apărători! O furnica uriașă și roșie. Deci păzea. Pe unde sa mergem la dreapta sau la stânga? Am observat acest detaliu al furnicilor uriașe de cu o seara înainte și am observat una și la Cabana Fântânele. Ce haioase sunt! dar parcă te sperie puțin. 

      La capătul labirintului suntem chiar în dreptul stâncii ce o tot vedeam din zare. Despre ea exista o legendă http://www.ceahlau.neamt.ro/legenda_panaghiei.php, sau de aici http://www.rasunetul.ro/legenda-versuri.

     În sfârșit ieșim din pădure în golul alpin și ajungem la stația meteo. De aici putem, fie să mergem spre Vârful  Toaca (1904 m) al doilea ca înălțime după Ocolașul Mare (1907m), fie spre Cabana Dochia. 

     Bineînțeles că obosiți cum suntem mergem spre cabana. Nu-i nimic oricum bifam Vârful Lespezi cu 1802m. 

     În continuare avem parte de jnepeni, deci puțină umbra, clopoței, albinuțe și multe alte insecte... Peisajul ne arată în față Dochia, iar pe laterale Izvorul Muntelui, dar și stațiunea Durău.

     Ne facem poza de rigoare la Vârful Lespezi și mergem spre cabana Dochia, unde este aglomerație mare. Mâncăm câte o ciorbiță și mergem mai departe, cu amenințarea ploii deasupra. Ne punem pelerinele, le scoate iar le punem... Plouă sau ce facem aici?

    Tot ca fapt informativ, Cabana Dochia este amenajata la 1750m, exista din 1922 cu structura din beton, are camere cu prețuri între 20-50 ron, camere cu baie proprie sau pe hol. Mâncare de la ciorbiță la friptură, mămăliguță, apă, suc, bere. Mai multe informații aflați și de pe site-ul lor www.cabana-dochia.ro.

     Coborâm pe marcajul cruce roșie, ce merge spre cascada Duruitoarea. Începuse să picure, așa că mergem cu atenție să nu alunecăm. Am alunecat și eu și Hati... Traseul spre cascadă este mai abrupt, și mai alunecos, mai multe jgheaburi stâncoase. 

     Între timp își face apariția și cascada. Mai timidă la început, dar apoi când ajungem jos la baza ei, o vedem în toată splendoarea. Foarte frumoasă... a meritat drumul până aici. 

     Nu zăbovim prea mult aici deoarece vremea nu prea ne lasă. Încă nu am scăpat de amenințarea ploii.  
     După ce trecem de cascada Duruitoarea traseul se continuă prin pădure (cautăm fragi și mure). Pe parcurs ne mai întâlnim și cu alte trasee care erau un alt mod de a ajunge la cascadă sau la Cabana Fântânele. Dar și cu niște urme dubioase de ceva animale sălbatice.

     Suntem din ce în ce mai obosiți mai luăm un loc pe banca, dar iată-ne în sfârșit la final și așa ajungem înapoi de unde am intrat în parc. Mânați de  dorința de a face grătarul și să mâncăm, am traversat stațiunea Durău în viteză și am ajuns instant la cazare; ne-am pus pe treabă. Așa se face ca eram 9 oameni la un grătar. Unul ținea umbrela, altu lanterna, căci între timp se cam întunecase. Dar a ieșit un super grătar, cel mai gustos din ultimul timp, mai ales că era făcut de noi și îl și meritam! 

Timpi realizați:
-  Stațiunea Durău - Cabana Fântânele  - 1h30min
-  Cabana Fântânele  - la baza Vârfului Toaca - 3h
- baza Vârfului Toaca - Cabana Dochia - 40min
- Cabana Dochia - Cascada Duruitoarea - 2h
- Cascada Duruitoarea - Stațiunea Durău - 2h30min


     Un articol scris de Ioana

     PS:
     A doua zi am plecat spre casă și am văzut în toată splendoare Lacul Izvorul Muntelui.

     Am trecut prin Cheile Bicazului și am vizitat și Lacul Roșu.