Dacă
ultima oară am fost în Ciucaș, acum unde putem să mergem? Ați ghicit,
tot în Ciucaș. Cred că mă trădează titlul. De data aceasta vrem să abordăm un traseu mai ușor, deoarece alături de noi acum sunt și doi juniori - R și Lu. Au mai fost ei în drumeții, dar pentru ei acesta este unul mai de anduranță.
Traseul propus este Cabana Muntele Roșu - La Răscruce - Cabana Ciucaș - Cabana Muntele Roșu.
Ne pornim noi din București cu gândul că poate o să vedem și noi în sfârșit rododendronul. Niciodată nu trebuie să-ți pierzi speranța, nu? Planul nostru era să ne lăsăm mașinile la Cabana Muntele Roșu, unde sigur o să găsim noi un loc, că doar este ditamai parcarea acolo. Înainte să ajungem la cabană, primul lucru care ne încântă este faptul că șoseaua era asfaltată. Nu chiar 100%, dar pe aproape. Acesta este un lucru bun, față de anul trecut când erau niște cratere uriașe în care riscai să-ți pierzi mașina.
Acesta a fost lucrul bun. Partea nasoală a fost că nu ne-am ales cea mai bună zi de mers în Ciucaș. Tocmai în aceste zile se desfășura nu știu ce maraton prin Ciucaș, iar parcarea era plină ochi, mașinile erau puse pe câteva rânduri, și cu greu am reușit să ne strecurăm și să găsim totuși niște locuri tocmai în dreptul Cabanei Muntele Roșu, pe lângă bariera de la Cabana Silva.
Inițial vrusesem să înnoptăm aici și făcusem rezervare la Silva, dar cu două zile înainte ne-am răzgândit și am decis să abordam totul într-o singură zi. Asta și din cauza prognozei meteo care nu se anunța prea bună.
După ce am parcat mașina, altă surpriză. Bocancii mei nu erau în mașină, dar în schimb erau bocancii vechi ai Ioanei. Se pare că în grabă în loc să-i iau pe ai mei, i-am luat pe ăștia. Deci Ioana are două perechi de bocanci, iar eu niciuna, așa că trebuie să mă mulțumesc cu ghetele pe care le am acum în picioare și pe care nu pot să mă bazez pentru că din când în când mai alunec cu ei. Adică alunec cu ei chiar și prin oraș.
Așa că am pornit la drum. Era aglomerație mare pe traseu - multe echipe, părinți cu copii, grupuri de fete sau de băieți, sau grupuri mixte. Între timp aflăm și ce se întâmpla pe aici și de ce era așa aglomerat. Nimerisem exact în mijlocul Ștafetei Munților ce se organiza în momentul acela în Munții Ciucaș. Dacă știam am fi putut să participăm și noi ca o echipă - eram patru adulți și doi copii și cred că am fi putut să ne încadrăm la o categorie. Tardiv, așa că mergem pe drumul nostru singuri.
Drumul spre Vârful Muntele Roșu nu este foarte greu, presupune niște porțiuni de urcări pieptișe și mult mers pe nivel. Prima urcare este spre stația meteo, unde luăm un mic dejun copios. Ne împrospătăm forțele și mergem mai departe pe curba de nivel, având astfel ocazia să admirăm pădurea, Cabana Silva și totodată și Cabana Muntele Roșu. La un moment dat se vede si Cabana Ciucaș, locul unde vrem să ajungem.
Traseul propus este Cabana Muntele Roșu - La Răscruce - Cabana Ciucaș - Cabana Muntele Roșu.
Acesta a fost lucrul bun. Partea nasoală a fost că nu ne-am ales cea mai bună zi de mers în Ciucaș. Tocmai în aceste zile se desfășura nu știu ce maraton prin Ciucaș, iar parcarea era plină ochi, mașinile erau puse pe câteva rânduri, și cu greu am reușit să ne strecurăm și să găsim totuși niște locuri tocmai în dreptul Cabanei Muntele Roșu, pe lângă bariera de la Cabana Silva.
Inițial vrusesem să înnoptăm aici și făcusem rezervare la Silva, dar cu două zile înainte ne-am răzgândit și am decis să abordam totul într-o singură zi. Asta și din cauza prognozei meteo care nu se anunța prea bună.După ce am parcat mașina, altă surpriză. Bocancii mei nu erau în mașină, dar în schimb erau bocancii vechi ai Ioanei. Se pare că în grabă în loc să-i iau pe ai mei, i-am luat pe ăștia. Deci Ioana are două perechi de bocanci, iar eu niciuna, așa că trebuie să mă mulțumesc cu ghetele pe care le am acum în picioare și pe care nu pot să mă bazez pentru că din când în când mai alunec cu ei. Adică alunec cu ei chiar și prin oraș.
Până aici a fost bine. Ajungem în sfârșit și la Vârful Muntele Roșu, locul unde ne-am oprit anul trecut. Aici ne așteptam să vedem muntele foarte roșu... dar nu am văzut așa ceva. Se vedeau câteva floricele de rododendron amărâte și rătăcite, dar nu suficiente să coloreze peisajul.
Trecem de Vârful Muntele Roșu, dar vremea începe să se strice. Acum ce să facem? Să ne întoarcem sau să continuăm drumul propus? Decidem să continuăm, cu toate că vremea pare să se strice din ce în ce mai mult. Poate nu este cea mai bună decizie, dar ne gândim că nu suntem singurii care se agită pe muntele ăsta.
Până să ajungem în zona La Răscruce a început să plouă. Mărunt, dar totuși ploaie, și suficient să ne murăm puțin. Dar deja eram pe la jumătatea drumului propus, și mai bine să mergem tot înainte. Și din câte îmi aduc aminte aici începe o zonă de platou, apoi începe coborârea spre Cabana Ciucaș.
Aici La Răscruce era un punct de verificare a participanților din cadrul concursului. Vedem multă lume murată de către ploaia care se pornise. Mă gândesc eu dacă am timp să mă duc puțin către Vârful Gropșoarele, unde acum două săptămâni văzusem o zonă de rododendron care atunci părea că se pregătește să înflorească. Dar unde să te duci pe ploaia asta? Oricum nu vedeai nimic la doi pași...
Gândurile mi s-au schimbat brusc atunci când un fulger s-a descărcat foarte aproape de noi. Și apoi a urmat un tunet care ne-au făcut să nu mai stăm pe gânduri și să o luăm la picior imediat. Ce să mai cauți floricele pe câmpii sau munți, când ție iți tremură fundul pe creasta Ciucașului, aproape de punctul cel mai înalt din zonă, și nu știi cum să o tai mai repede.
Așa că o luăm în stânga, spre Cabana Ciucaș. Mă bucur enorm că mi-am uitat bocancii acasă... Din cauza concursului, muntele era foarte populat. Destul de mulți oameni erau pe sus pe creastă, care încă nu terminaseră concursul, așa că se pornise agitație mare odată cu începerea ploii. Într-un fel asta ne dădea o stare de siguranță, deoarece nu eram singuri în mijlocul ploii.
Singurul care nu se agita deloc, era acest cal. Nu avea nici o treabă cu ce se întâmpla în jurul lui. Părea că privește gânditor și că nu are habar ce se petrece în spatele lui. Cred că avea mai mare experiență cu ploile din Ciucaș.
Oricum drumul nostru către Cabana Ciucaș a fost făcut cu mare viteză și fără să mai acordăm atenție la ce era în jur. Mai fusesem pe aici și acum mai eram și cu copiii după noi și nu avem noi timp de asemenea lucruri.
Dar cum orice lucru nu este etern, și ploaia ne-a părăsit la un moment dat. Chiar când s-a terminat pădurea de lângă cabană, am văzut un cer limpede care nu lăsa să se vadă ce fusese până atunci. Bine că s-a oprit, câțiva dintre noi erau să ia cunoștință cu pământul din cauza noroiului.
La Cabana Ciucaș era o puzderie de oameni. Se pare că s-au adunat aici mulți sinistrați din cauza ploii și astfel era foarte aglomerat și cu greu am găsit un loc în care să stăm puțin să ne uscăm hainele de pe noi.
Deoarece riscul să mai plouă nu dispăruse cu totul, nu am zăbovit foarte mult aici. Să fim sinceri am cam stat vreo trei ore aici, dar imediat cum ploaia, care între timp se pornise din nou, s-a oprit un moment, am continuat drumul. Am plecat pe drumul pe care merg mașinile până la izvorul Profesorului Nicolae Ioan de unde am luat drumul marcat cu bandă galbenă care merge prin pădure până la Cabana Muntele Roșu. Aici nu mai era aglomerația pe care o găsisem dimineață, așa că ne-am recuperat mașinile și am plecat spre casă.
Acum cu sau fără rododendroni, tot ne-am ales cu ceva, și asta nu a fost vreo răceală, că nimeni nu a avut de suferit după această drumeție.
Timpi realizați
- Cabana Muntele Roșu - La Răscruce - 3 ore
- La Răscruce - Cabana Ciucaș - 1-1,5 ore
- Cabana Ciucaș - Cabana Muntele Roșu - 3 ore
Un articol scris de Andi
Până să ajungem în zona La Răscruce a început să plouă. Mărunt, dar totuși ploaie, și suficient să ne murăm puțin. Dar deja eram pe la jumătatea drumului propus, și mai bine să mergem tot înainte. Și din câte îmi aduc aminte aici începe o zonă de platou, apoi începe coborârea spre Cabana Ciucaș.
Aici La Răscruce era un punct de verificare a participanților din cadrul concursului. Vedem multă lume murată de către ploaia care se pornise. Mă gândesc eu dacă am timp să mă duc puțin către Vârful Gropșoarele, unde acum două săptămâni văzusem o zonă de rododendron care atunci părea că se pregătește să înflorească. Dar unde să te duci pe ploaia asta? Oricum nu vedeai nimic la doi pași...
Gândurile mi s-au schimbat brusc atunci când un fulger s-a descărcat foarte aproape de noi. Și apoi a urmat un tunet care ne-au făcut să nu mai stăm pe gânduri și să o luăm la picior imediat. Ce să mai cauți floricele pe câmpii sau munți, când ție iți tremură fundul pe creasta Ciucașului, aproape de punctul cel mai înalt din zonă, și nu știi cum să o tai mai repede.
Așa că o luăm în stânga, spre Cabana Ciucaș. Mă bucur enorm că mi-am uitat bocancii acasă... Din cauza concursului, muntele era foarte populat. Destul de mulți oameni erau pe sus pe creastă, care încă nu terminaseră concursul, așa că se pornise agitație mare odată cu începerea ploii. Într-un fel asta ne dădea o stare de siguranță, deoarece nu eram singuri în mijlocul ploii.
Singurul care nu se agita deloc, era acest cal. Nu avea nici o treabă cu ce se întâmpla în jurul lui. Părea că privește gânditor și că nu are habar ce se petrece în spatele lui. Cred că avea mai mare experiență cu ploile din Ciucaș.
Dar cum orice lucru nu este etern, și ploaia ne-a părăsit la un moment dat. Chiar când s-a terminat pădurea de lângă cabană, am văzut un cer limpede care nu lăsa să se vadă ce fusese până atunci. Bine că s-a oprit, câțiva dintre noi erau să ia cunoștință cu pământul din cauza noroiului.
La Cabana Ciucaș era o puzderie de oameni. Se pare că s-au adunat aici mulți sinistrați din cauza ploii și astfel era foarte aglomerat și cu greu am găsit un loc în care să stăm puțin să ne uscăm hainele de pe noi.
Acum cu sau fără rododendroni, tot ne-am ales cu ceva, și asta nu a fost vreo răceală, că nimeni nu a avut de suferit după această drumeție.
Timpi realizați
- Cabana Muntele Roșu - La Răscruce - 3 ore
- La Răscruce - Cabana Ciucaș - 1-1,5 ore
- Cabana Ciucaș - Cabana Muntele Roșu - 3 ore
Un articol scris de Andi
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu