De multe ori am asociat Mocănița cu Maramureșul. Mereu m-am întrebat cum este
să te plimbi cu un tren care are o locomotivă cu aburi. Așa că în vacanța de
Paște din Maramureș nu se putea să nu includem și plimbarea cu trenul.
Planul
era făcut, GPS-ul ne mințea ca am avea de mers vreo 2 ore din Breb până în
Vișeul de Sus, așa că mai trebuia să pornim la drum. Ne-am trezit dimineață la
ora 5, ne-am făcut bagajul, și la ora 6 am pornit la drum. Oricum în vacanțele
noastre nu prea am văzut odihnă. După informațiile de pe site-ul mocăniței
(http://www.cffviseu.ro) trenul pleca la ora 9. Ne-am zis că am avea timp în 2
ore să ajungem. Drumul chiar a fost interesant, am avut ce să vedem și ne-am
bucurat și de porțiuni de serpentine.
Am ajuns la ora 8. Mocănița nici nu era în gară și nici casa de bilete încă nu
era deschisă. Între timp își face apariția și trenul și face niște manevre prin
gară. Suntem curioși să vedem câte vagoane agață locomotiva. A rămas cu două
vagoane. Între timp s-a deschis și casa de bilete. Biletul a costat 46 de lei
pentru o persoană dus/întors.
Între timp cât trenul stă în stație îi facem niște fotografii. Cine știe când
mai apucăm să o fotografiem fără oameni lângă ea. Plus că la întoarcere
locomotiva merge cu spatele. E un aspect de luat în seamă dacă vrei să
fotografiezi mocănița. Observăm că locomotiva e botezată Bavaria și are o
iuțeală de 30 km/ora.
Ne-am ocupat locurile. Din cauză că este frig afară vagoanele sunt încălzite cu
ajutorul sobelor. Bineînțeles că am luat locurile din spate pregătiți să facem
poze atunci când mocănița ia curba. Între timp vine și nașa să ne controleze
biletele. Bine că ne-am cumpărat.
Suntem pregătiți să pozăm. Ba o fotografie cu calea ferată făcută în spatele
trenului, ba o curbă la stânga, ba o curbă la dreapta. Avem lângă noi o familie
din Constanța cu care colaborăm... Curbă la dreeeapta sau la stââânga.....
Trenul a ajuns la prima oprire în care se alimentează cu apă. Aici e momentul
în care lumea își face poză cu mocănița. Nu ratăm nici noi ocazia. În primul
vagon angajații trenului au început să ofere contra cost gustări și băutură.
Ce-aș mai bea și eu un vin fiert să mă încălzesc....
Ne pornim. Iar o curbă la dreapta, iar una la stânga...
În sfârșit ajungem și la punctul terminus al călătoriei. Stația se numește
Paltin. După ce treci prin poarta maramureșeană mai este puțin. Oricum a ajuns
destul de repede. Oficial ajunge în aproximativ 2 ore, dar acum a ajuns într-o
ora și jumate. Asta pentru ca nu a avut probleme pe traseu. Din când în când
cică mai deraiază. Niște turiști care stau la aceiași pensiune și au fost a
doua zi ne-au spus că la ei trenul a deraiat de două ori. Asta e, noi am avut
parte de o călătorie fără peripeții.
La stația Paltin trenul a stat aproximativ două ore. Între timp angajații din
tren s-au apucat să pregătească grătarele. Așa că dacă nu ai pachețel la tine
poți să iei ceva de aici.
Tot
aici mai este și un muzeu al mocăniței pe care l-am vizitat și noi. Afară locomotiva
face manevrele pentru plecare și se alimentează cu apă.
Am ajuns înapoi în gara Vișeul de Sus destul de repede. În total drumul a durat
vreo 4 ore și jumătate. Pe drumul de întors ne-am relaxat cu pozele și ne-am
bucurat de drum. Mai ales că mocănița are acum locomotiva care merge cu
spatele. Așa că o lăsăm să se scurgă în liniște.
Dacă am ajuns repede ce ne gândim noi? Nu am putea să mergem spre Borșa să
vedem Cascada Cailor? Că tot am făcut mai mult de jumătate de drum spre ea. Păi
să ne punem la drum. GPS-ul iar ne minte că am avea vreo jumătate de oră de
mers. Nu mai povestim că din cauză că nu ne-am documentat foarte bine ne-am
stresat puțin că nu apare nimic. Știam că este undeva lângă pârtie. Dar pârtia
nu apărea. La un moment dat se vede pârtia în zare și începem să ne relaxăm,
mai ales că ieșisem de ceva vreme din Borșa. De ținut minte: cascada este în
Stațiunea Borșa și nu în Borșa.
Din ce citisem pe internet dacă ai ajuns în afara sezonului de ski telescaunul
nu pornește pentru doi oameni. Ea pornește cu minim zece oameni. Așa că
trebuie să aștepți să mai vină. Oare mai vin oameni să vadă cascada, că pentru
pârtie nu prea cred, că zăpada de pe ea era destul de topită. Avem noroc. Au
venit două mașini din care coboară exact opt oameni. De frică că la întoarcere
nu o să fim în aceiași componență ne luăm bilete doar de dus cu gândul că o să
coborâm pe pârtie. Că doar ne-am dat tenișii jos din picioare și ne-am pus
bocancii. Deci suntem echipați.
Aaaaa, prețul pentru un drum era de 10 lei dus sau întors. Nici o reducere
pentru ambele drumuri.
Drumul cu telescaunul a durat 17 minute. Doar că era soare care se reflecta în
ochi așa că nu ne-am dat seama când am ajuns sus. Intre timp mai apar doi
oameni cu telescaunul. Deci suntem 12 oameni. Peisajul este superb. Munții se
vad în zare plini de zăpadă.
Drumul spre Cascada Cailor se lasă în dreapta pârtiei după ce treci de
telescaun și de salvamont. Drumul este plin de zăpadă, dar se pare că au mai
fost oameni înainte și au lăsat urme, deci se poate înainta. Nu avem așteptări
că vom vedea cascada, deoarece omul de la telescaun ne-a avertizat că este
înghețată. Măcar să vedem cum arată și unde este că poate vom mai veni
altădată.
Și
asta e cascada, după cum am fost atenționați... Este înghețată... Nu înaintăm
mai mult că urmele pe care am mers se opresc aici. O parte din grupul cu care
am mers vor să meargă până lângă ea, dar se răzgândesc și ei. Așa că ne
întoarcem cu toții spre telescaun, nu înainte să ne facem și noi o poză să nu
zicem că nu am fost la cascadă.
Am
ajuns jos unde am găsit alți turiști care vroiau să se urce cu telescaunul.
Poate doar să se urce ca de coborât nu cred că mai aveau timp. Ne-am pus
tenișii în picioare și ne-am dus spre pensiunea noastră, unde ne aștepta o cină
delicioasă. Doar că drumul era tare lung....
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu