6 iulie 2017

De Paște în Oltenia de sub munte - 14-17 aprilie 2017 (Partea 2)


     Ziua 2 - 16 aprilie
     Ziua de Paște a început bineînțeles cu masa îmbelșugată oferită de cei de la pensiune. Ghiftuiți fiind deja de ziua precedentă, în care am sărit intenționat peste prânz, așa de plini eram, am ciocnit ouăle roși și am mâncat ce mai era acolo ca mic dejun. Între noi fie spus, muuultă mâncare, dar jos pălăria celor care s-au ocupat de pregătirea mesei. Dar ce să facem în această zi de Paște? Să socializăm cu celelalte trei cupluri care mai erau cazate la pensiune sau să ieșim să ne plimbăm prin împrejurimi? Am încercat să le combinăm pe amândouă, dar ceilalți nu au vrut să iasă, plus că stătea să plouă. Așa că am decis să vizităm culele de lângă Horezu, si anume cele de la Măldărești. 
     Nu aveam nici o idee ce este de fapt o culă, dar tot trecând pe lângă Horezu de câteva ori în ultimii ani, am zis să le și vizităm cândva. Am pus GPS să ne ducă la prima culă pe care am găsit-o, și chiar ne-a dus până acolo. De ajuns am ajuns acolo, dar or fi ele deschise într-o zi de Paște? 
     Prima culă vizitată a fost Cula Greceanu. Am găsit poarta de la intrarea în curte deschisă, am vizitat-o pe exterior, dar în rest liniște. Probabil, ne zicem noi, au lăsat curtea deschisă, așa ca un parc, dar în rest este închisă. Ne mai fâțâim noi prin zonă și vedem lumină în culă. Ne uităm și mai atent și vedem și ceva oameni lângă clădire. Aha, deci este deschisă. Așa că, după ce am cerut voie, ne alăturăm grupului și începem să vizităm cula.






      Bucuroși că cineva lucrează într-o zi de Paște am stat cuminți și am ascultat povestea ghidușei noastre. Povestea este lungă, ca orice loc încărcat de istorie. A început ca un turn de apărare a boierilor împotriva dușmanilor, apoi s-au dezvoltat și ca locuință. Și acum câțiva ani de pare că a fost vedetă în filmul Aferim. Asta pe scurt; pentru varianta lungă trebuie să veniți să o vizitați. 
    Dar se pare că turul de vizitare nu începea de la cula Greceanu, ci de la Cula Duca. Din cauza asta aici am avut parte de un tur privat, rămânând singuri la vizitare, ceilalți fiind la sfârșit. Tare, nu?  Aici am vizitat cula și casa lui I.G. Duca. Ghida noastră ne-a povestit istoria ei, apoi ne-a lăsat să o vizităm. Am avut impresia că suntem în vizită la cineva, doar că gazdele nu erau acasă. La primul nivel este beciul, cum intri pe ușă dai de el. Apoi în următorul nivel era o expoziție unde am aflat că sunt o mulțime de astfel de construcții în Oltenia și sub toate formele - unele muzeu, case private, iar altele din păcate uitate și părăsite. Eu nici nu știam de existența lor. Ca să fiu sincer când am auzit de cule am crezut că sunt ceva bordeie... Poate din cauză că eram în Oltenia... De abia la ultimul nivel era o atmosfera puțin mai intimă. Dacă nu ne aștepta ghidul nostru jos cred că mai zăboveam ceva timp pe acolo. 




     În fața culei Maldărescu se află casa memorială a lui I.G. Duca, construită inițial de acesta ca o casă de vacanță. Tot el a amenajat și cula care acum îi poartă numele, deoarece aceasta la momentul acela se pare că era părăsită. Casa memorială este plină cu obiecte personale ale acestuia, însă noi ne-am limitat să o fotografiem doar de afară. Și ca să nu uităm, prețul plătit pentru două cule și două persoane a fost de 8 lei. Un preț mic zic eu - 4 lei de persoană. 


    Sunt trei cule în Măldărești. Două se pot vizita, ceea ce am și făcut, iar a treia - Conacul lui Măldar - este din câte am înțeles o pensiune. Am trecut pe lângă ea fiindcă nu știam dacă putem intra să o vizităm și ne-am îndreptat spre Mănăstirea Hurezi.
     Am lăsat mașina în parcarea de la mănăstire, dar nici nu am coborât bine că ne-au întâmpinat două bestii fioroase. O pisică și un cățel. Dacă pe cățel l-am rezolvat cu niște eugenii, pisica a fost răsfățată cu niște scărpineală. Așa că au rămas să păzească mașina cât timp ne-am dus să vizităm mănăstirea. De la parcare până la biserică ai de urcat o pantă mare și lungă, și parcă puțin istovitoare, dar am reușit. Unii urcau cu mașina, dar nu am văzut decât câteva locuri unde ai putea să parchezi. Dacă nu găsești te întorci în parcare.     




     După ce am vizitat mănăstirea am lenevit puțin pe marginea drumului, poate am și ațipit puțin, dar nici nu știam că puțin mai încolo ne păzea o barză. Și ziua de Paște s-a continuat cu masa de la pensiune...


     Ziua 3 - 17 aprilie
     Zile pline până acum, dar trebuie să plecăm spre casă. Ne-au mai rămas pe listă ceva, și anume Cheile Oltețului și Mănăstirea dintr-un lemn. Problema este că azi plouă, ceea ce ne cam strică planurile cu cheile. 
     Drumul spre Cheile Oltețului pornesc de la Mănăstirea Polovragi. În dreptul Peșterii Polovragi suntem deja în chei. Aici putem spune că am parcurs vreo 200 de metri din cei aproximativ 2km cât au cheile. Încă plouă, dar încurajați de indicațiile paznicului de la peșteră continuăm. Ne căptușim bine cu pelerinele de ploaie și parcurgem drumul până când se termină cheile. Vedem pe drum și niște ferestre ale peșterii bine închise cu niște gratii. Nu ne aventurăm prea departe, cu toate că mai este ceva de mers. Unii cu mașina trec pe lângă noi și se pare că știu drumul și se riscă să meargă mai departe. Cică drumul este ok până aproape de creasta Munților Parâng. Luăm în considerare asta pentru un viitor traseu spre creastă. La întoarcere anunțăm paznicul că nu ne-am rătăcit. Preventiv, că ni s-a părut că s-a uitat ciudat la noi că nu ne-am oprit la peșteră și că am vrut să mergem mai departe.









     Și ultimul obiectiv bifat în această vacanță a fost Mănăstirea dintr-un Lemn. Nu este chiar pe drumul principal, dar dacă tot am ajuns prin zonă nu am putut rata. Biserica mănăstirii, cea care dă numele se află în spatele complexului. Prima oară apare în fața noastră biserica nouă. Ca să vizităm biserica de lemn am plătit o taxă modica de câțiva lei. De fapt era o cutiuță în mijlocul drumului și puneai bani acolo.




     După ce am vizitat biserica am vizitat magazinul de suveniruri unde ne-am luat o dulceață delicioasă de soc. Și acum salivez la ea. Doar că plecăm și asta înseamnă că următoarea noastră țintă este acasă. Și că o să ne aruncăm direct în aglomerația de pe șosea care a început cu mult timp înainte de autostradă. 
     Dar în final suntem fericiți cu mica noatră vacanță de Paște unde am văzut mănăstiri, cule, chei și ceva munte...

     Un articol scris de Andi

Mai mult...

14 iunie 2017

De Paște în Oltenia de sub munte - 14-17 aprilie 2017 (Partea 1)

     Ne-am urcat frumușel în mașină și după două ore reușim să ieșim din București și să intrăm pe A1... cine și-ar fi închipuit că durează atâta să ieși vineri seară din București? Noi se pare că nu. Am urmat drumul București - Baia de Fier unde am fost cazați la o pensiune numită Conacul Bunicilor. Ne-am destrăbălat puțin, așa că ne-am luat o cazare cu pensiune completă. Doar suntem de Paște, nu? 
Mai mult...

13 aprilie 2017

Santorini... venim!




     Pentru că se apropia vara, visam la o călătorie spre o insulă sau o plajă cu ape albastre sau turcoaz cum tot vezi în pozele de pe facebook, dar nu ne puteam hotărî la una anume. Într-una din zile am văzut imagini cu Santorini, cu acoperișurile acelea albastre și casele albe. Și am zis “aici vreau sa merg”. Ne-am adus aminte de niște amice care au o agenție de turism (www.zepelintour.ro), ne-am luat inima în dinți și le-am cerut o ofertă. Andreea a fost foarte amabilă, ne-a oferit toate informațiile de care aveam nevoie, și în plus ne-a asigurat ca insula arată ca în poze... 
Mai mult...

28 martie 2017

Descoperind ghioceii din Buila-Vânturarița - 25 martie 2017


     Am descoperit și brândușe, dar vedetele erau ghioceii proaspeți, înfloriți și plini de rouă. Mulți ghiocei, mai să calci pe ei, dar am încercat să nu facem asta. După cum am zis, erau și brândușe, dar de abia începeau să iasă și erau foarte puțin înflorite.

Mai mult...

16 februarie 2017

Rătăciți în Munții Leaotă - 26 iunie 2016


     După ce am vizitat Ceahlăul, am decis să mergem să vedem iar ceva nou pentru noi. Munții Leaotă sunt acum pe lista noastră. De fapt au apărut pe această listă atunci când ne făceam cumpărături de niște hărți și am văzut și harta pentru Leaotă. Și pe această hartă era o fotografie cu brândușe. Și de ce să nu mergem aici?
Mai mult...

13 februarie 2017

17 ianuarie 2017

Munții Ciucaș 11 iunie 2016 - ploaie, fulgere, tunete și un cal

     Dacă ultima oară am fost în Ciucaș, acum unde putem să mergem? Ați ghicit, tot în Ciucaș. Cred că mă trădează titlul. De data aceasta vrem să abordăm un traseu mai ușor, deoarece alături de noi acum sunt și doi juniori - R și Lu. Au mai fost ei în drumeții, dar pentru ei acesta este unul mai de anduranță.
Mai mult...

24 noiembrie 2016

Ciucaș - cu Gropșoarele și fără rododendron - 28 mai 2016

     Din nou în Ciucaș, dar de data aceasta vrem să atacăm alt traseu. Dacă anul trecut am făcut traseul din Pasul Bratocea spre Vârful Ciucaș, acum vrem abordăm cealaltă parte a acestor munți. Și anume partea cu Vârful Gropșoarele.
Mai mult...

3 noiembrie 2016

I DO! Cununie civilă Elisa și Cristian - 27 mai 2016

     Anul acesta, pe 27 mai, am fost invitat să particip și să fotografiez la cununia civilă a Elisei și a lui Cristian, doi tineri foarte carismatici și jucăuși. Astfel am reușit să îi surprind într-una din cele mai speciale zile din viața lor. Așteptăm și continuarea, dar până atunci să ne delectăm cu aceste momente unice.
Mai mult...

aventurile Ioanei și ale lui Andi

Un produs Blogger.

Contact

Nume

E-mail *

Mesaj *