În drumul nostru spre Maramureș am vrut să ne oprim și la Salina Turda. De câte ori am trecut pe lângă o salină nu am pierdut ocazia să o vizităm. Drumul nostru a început din Călimănești unde ne cazasem cu o seară mai înainte ca să fim mai aproape de ținta noastră.
Cu documentarea făcută de acasă, adică știam unde trebuie să ajungem și că biletul de acces costă 20 de lei, ne-am pornit la drum. Parcarea a costat 5 lei și am plătit-o odată cu biletele. Parcarea mi s-a părut mică raportat la numărul de vizitatori pe care i-am văzut acolo, dar am fost norocoși și am găsit repede un loc.
Cu documentarea făcută de acasă, adică știam unde trebuie să ajungem și că biletul de acces costă 20 de lei, ne-am pornit la drum. Parcarea a costat 5 lei și am plătit-o odată cu biletele. Parcarea mi s-a părut mică raportat la numărul de vizitatori pe care i-am văzut acolo, dar am fost norocoși și am găsit repede un loc.
Intrarea se realizează prin Strada Aleea Durgăului Nr.7 din Turda. Pe site sunt date și coordonatele GPS (N= 46.588833 E=23.787632) dar noi am folosit adresa dar oricum sunt destule indicatoare pe drum și nu ai cum să te rătăcești.
Intrarea în salină se realizează printr-un tunel care trece pe lângă zona de tratament, pe lângă scările care coboară în mină și pe lângă Sala Crivacului, iar apoi se continuă cu galeria de transport Franz Josef, prin care se realiza accesul înainte.
Sala Crivacului care era folosit pentru transportul sării pe verticală.
În galeria de transport Franz Josef am pierdut mult timp și ne-am făcut multe fotografii. Nu am reușit să îl parcurgem pe tot, ni s-a părut imens, cred că are aproape un kilometru. Ai impresia că te afli într-un tunel făcut numai din sare, dar dacă te uiți atent observi că totuși este din piatră.
În sfârșit am coborât în mina Rudolf, dar fiind foarte multă lume și era coadă la lift ne-am decis să coborâm pe scări. Până la urmă cică sunt doar 13 etaje și 172 de trepte de lemn și noi suntem încă tineri.
La fiecare etaj este săpat în sare anul când s-a realizat etajul.
Mina Terezia se află mai jos și se poate ajunge cu liftul sau coborând alte 13 etaje. Noi am ales sa coborâm pe scări.
În mina Rudolf am găsit și o roată mare în care bineînțeles că nu am pierdut ocazia să ne dăm în ea. Poți să te joci bowling, mini-golf, să te plimbi cu bărcuța pe lacul din mina Tereza sau alte activități, dar noi am făcut coadă alături de mulțimea de copii la roată.
Un amfiteatru.
La sfârșit am vizitat Mina Iosif unde este Sala Ecourilor. Aici ne-am distrat foarte mult, ecourile noastre s-au auzit câteva minute bune.
Am ieșit din salină grăbiți și flămânzi, sperând să ajungem totuși pe lumină în satul Breb din Maramureș. Ne-a plăcut în Salina Turda, ne-am luat niște suveniruri, niște sare cu arome pentru gătit cu toate că nu era sare extrasă din Turda (aici nu se mai exploatează sarea) ci din Dej.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu