Pentru ultima zi petrecută în Cheile Nerei am vrut să vizităm zona din jurul păstrăvăriei, și anume Ochiul Beiului și cascada Beușnița. Fiind aproape de camping nu ne-am agitat prea mult, lăsându-le să le vizităm ultimele. Pentru noi această zi de 1 iunie a reprezentat aniversarea de un an de la căsătoria noastră, așa că ceea ce am văzut în această zi a însemnat petrecerea și cadourile.
Aceste două obiective sunt unele dintre cele mai frumoase din Cheile Nerei și sunt foarte accesibile. Nu așa de accesibile precum Cascada Bigăr care are avantajul de a fi la șosea, dar poți să ajungi la păstrăvărie cu mașina și de aici ai jumătate de oră de mers pe jos până la Ochiul Beiului și incă o jumătate până la Cascada Beușnița. Iar dacă tot ajungi la păstrăvărie nu ai de ce să nu treci și pe la Cascada Văioaga.
Pe scurt drumul începe imediat după cantonul silvic, unde este o porțiune îngustă, dar imediat începe un drum forestier foarte larg și accesibil pentru toată lumea, inclusiv pentru cățeluși și turiști atașați de cățeluși, așa cum am și văzut.
Am profitat de faptul că am plecat devreme înainte de a se trezi oamenii care mai erau prin camping, astfel că nu mai era nimeni pe drum și aveam impresia că toată pădurea era a noastră. Soarele de abia se trezea și el și încerca să se strecoare printre frunze.
Nici nu ne-am dat seama când am ajuns la Ochiul Beiului. A apărut brusc în fața ochilor. Ne-am uitat la ceas. Fix 30 de minute, timp în care am apucat să facem fotografii la fiecare rază de soare care ieșea dintre frunze. Culoarea albastră a lacului parcă se accentua în liniștea din jur. Totul dormea în afară de noi. Mă simțeam ca un intrus care a intrat fără invitație. Singurul lucru care mișca era firul de apă care curgea din lac. Și bineînțeles din nou doar noi doi.
Nu zăbovim foarte mult aici. Ne îndreptăm spre Cascada Beușnița, una dintre cele mai frumoase din Cheile Nerei și cred că și din România. Important să o vizitezi într-o perioadă în care mai are apă, fiindcă vara poți să ai neșansa să o găsești uscată. Am văzut destul poze făcute în plină vară în care nu se vedea nici un firicel de apă. Nu avem emoții, din câte știu e o perioadă tocmai bună. Îmi aduc aminte cât de mare era Nera când am trecut pe partea cealaltă în chei.
Am ajuns la Cascada Beușnița. Este supebă. Putem să o admirăm în toată voia, nu mai este nimeni aici. Putem să îi facem nestingheriți fotografii. Cred că în alte momente nu ai cum să faci fotografii fără să nu intre un om în cadru.
La lucru :)
Și nelipsita poză cu picioarele. Știu că nu e unică ideea, dar picioarele noastre sunt unice.
Haha.... Uite și doi popândăi. Ne facem și noi o poză să știe lumea că am fost și noi aici. Am mai zăbovi pe aici dar trebuie să plecăm spre casă.
La întoarcere trecem din nou pe la Ochiul Beiului. Lacul arăta deja altfel. Este altă lumină și încă nici un alt suflet de om nu tulbură liniștea. Ne bucurăm de priveliște și iar facem o tonă de fotografii.
Cu părere de rău părăsim pentru a două oară Ochiul Beiului și ne oprim la o mică cascadă care se află puțin mai jos de lac. Până la cascada Beușnița sunt o serie de cascade care te însoțesc tot drumul. Timp să ai să le vizitezi pe fiecare, și fiecare are farmecul ei.
Ajungem la păstrăvărie, ne facem repede bagajele și plecăm spre casă. În drumul spre casă vrem să vizităm și celebra Cascadă Bigăr. Dar mai întâi avem de vizitat Cascada Văioaga pe lânga care am tot trecut zilele trecute. Aici erau o grămada de oameni, inclusiv o pereche de miri care făceau o ședință foto. Ne aducem și noi aminte că rochia de mireasă a Ioanei stă cuminte în portbagaj. Rezistăm tentației și ne limităm la a face poze cascadei,
Lăsăm Cheile Nerei în urmă mergând spre Oravița pe drumul îngust pe care am venit. Am avut câteva momente când ne-am întâlnit cu alte mașini dar am reușit să trecem cu bine una pe lângă alta. Mai pe arătură, mai prin șanț....
Următoarea oprire va fi Cascada Bigăr.Ultimul cadoul al zilei.
Cascada Bigăr. Ne era teamă că nu o să o găsim, cu toate că este la vedere lângă șosea. Așa că am pus GPS-ul. Și așa aveam emoții. Dar erau degeaba. Cu vreo câteva sute de metri înainte dăm de o coadă de mașini parcate pe marginea drumului. Aș putea zice că chiar pe drum. Parcarea care este mai înainte de cascadă era plină, așa că mașinile erau parcate propriu-zis pe șosea. Găsim și noi un loc de parcare și mergem spre cascada.
Cascada propriu-zisă se află la șosea, așa că în principiu dacă vrei să doar să vezi Cascada Bigăr nu trebuie să intri în rezervația Bigăr. În rezervație se află izbucul și grota Bigăr. Noi am intrat, dar din cauză că era foarte multă lume nu pot să zic că am văzut mare lucru.
Cascada propriu-zisă se află la șosea, așa că în principiu dacă vrei să doar să vezi Cascada Bigăr nu trebuie să intri în rezervația Bigăr. În rezervație se află izbucul și grota Bigăr. Noi am intrat, dar din cauză că era foarte multă lume nu pot să zic că am văzut mare lucru.
Am ieșit din aglomerația din rezervație ca să dăm ce cea de afară de lângă șosea. Am evitat niște capete care tot se cățărau pe lângă cascadă și am reușit să pozez cât de cât decent cascada.
Ne-a plăcut Cascada Bigăr, dar nu am putut să ne bucurăm de ea din cauza aglomerației. Așa că am plecat spre casă. Aaaaa, înainte să plecăm mi-am adus aminte că suntem în dreptul paralelei 45, lucru bine evidențiat în dreptul intrării în rezervație printr-un stâlp mare de beton. Indicatorul paralelei 45 este un bun reper pentru Cascada Bigăr, așa că nu ai cum să o ratezi.
Și ca să încheiem această mică vacanță apoteotic, ne-am oprit în Craiova să luăm niște prăjituri, că știam noi de la sursă sigură de o cofetărie bună cu niște amandine imense. Trebuia să sărbătorim într-un fel această zi, nu? Oricum noi deja o sărbătorisem acum câteva zile când am fost la Tunelul Dragostei, dacă vă aduceți aminte.
Informații utile
- De la păstrăvărie până la Ochiul Beiului și Cascada Beușnița am mers pe traseul marcat cu bandă galbenă, traseu de care am tot amintit în ultimele povestiri. Până la Ochiul Beiului cam 30 de minute, iar până la cascadă alte 30 de minute. Drumul cred că durează mai puțin dacă nu pierzi timpul pe drum.
- Cascada Bigăr se află pe Drumul național DN57B în dreptul indicatorului cu Paralela 45. Cascada se vede de la șosea, iar pentru izbucul și grota Bigăr se intră în rezervație, unde un bilet de acces costă 5 lei.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu