Santorini... venim!

     Pentru că se apropia vara, visam la o călătorie spre o insulă sau o plajă cu ape albastre sau turcoaz cum tot vezi în pozele de pe facebook, dar nu ne puteam hotărî la una anume. Într-una din zile am văzut imagini cu Santorini, cu acoperișurile acelea albastre și casele albe. Și am zis “aici vreau sa merg”. Ne-am adus aminte de niște amice care au o agenție de turism (www.zepelintour.ro), ne-am luat inima în dinți și le-am cerut o ofertă. Andreea a fost foarte amabilă, ne-a oferit toate informațiile de care aveam nevoie, și în plus ne-a asigurat ca insula arată ca în poze... 
   

     Santorini este o insula vulcanică, principala din arhipelagul de insule. Se mai numește și Thira. În afară de Santorini mai exista și Nea Kameni,  Palea (or Palia) Kameni, Thirassia și Aspronisi.  Pe lângă Santorini, doar Thirassia mai este locuită. Cele cinci insule erau un întreg, dar o dată cu erupția vulcanului, mijlocul insulei a fost aruncat în aer, formând ceea ce astăzi se numește Caldera, și cele cinci insule. Nea Kameni este o insulă care a apărut treptat de prin 1950 și se înalță cu 5 cm pe an, datorită activității vulcanului. Din câte am înțeles, ar fi cea mai tânără insula din zona mediteraneană.

         Așa că este 5 iulie 2016, ne-am urcat în avion și am zburat spre Santirini!!! :D (prietenii știu de ce), împreună cu Grisi și Horică am plecat, după cum ar zice Gabi, am plecat La maaaaaaaaare !!! și o să stăm o săptămână întreagă.

     Ce senzație ciudată să zbori deasupra mării. Se vedeau valurile înspumate, insule... o grămadă... pentru mine era oricum ceva nou. Din avion am avut ocazia să vedem plaja pe care vom poposi - Kamari, bolostânca de lângă, și plaja Perissa. Aeroportul era micuț așa că am aterizat rapid pe o pistă foarte scurtă, undeva foarte aproape de plajă.

 

     Mergând prin agenție, am avut ocazia să fim ridicați de la aeroport cu autocarul și împrăștiați pe la hoteluri. Amuzant a fost că mai aveau si altii acelasi nume de familie ... :D.

     Autocarul ne-a descărcat la hotel (hotel Zephyros, dacă vă interesează, putem spune că a fost foarte ok), apoi la o oră am avut un scurt breefing ce ne-a ajutat să aflăm mai multe despre insulă și despre diverse excursii pe care cei de la agenție le făceau. Restaurantul la care ne-am întâlnit era destul de aproape de plajă, așa că înainte să mergem să mâncăm ceva am zis sa testam apa... Mare greșeală... Ținând cont că este o insulă vulcanică, sfătuiți de Andreea, ne-am achiziționat niște papucei de plaja, pe care în prima sera evident nu i-am luat cu noi... Am intrat în apă, valuri, pe dedesubt nu era nisip, ci erau roci, pe Andi l-a învârtit un val și a dat cu degetul mare de la picior într-o piatră. Degetul încă doare... și nu poate fii îndoit nici azi :D.

     De-a lungul plajei sunt foarte multe taverne, trebuie doar sa alegi una care să iți placă, au foarte multe oferte. De exemplu noi în prima seară am mâncat musaca și inele de calmari, plus bere și cocktail cu vreo 30 euro. Cred că e un preț bun pentru două persoane.
 

     După  experiența din Kamari am zis că ar fi cazul să mergem la altă plajă. Oricum vroiam să le vedem pe toate (albă, roșie, neagră și celelalte care cred că au culori mai normale). Nici nu am mai apucat să ajungem să stăm pe această plajă. Așa că la ora 10 dimineața așteptăm cuminței vaporașul spre Perissa. 

     Plaja era de pietre, nici un șoc pentru noi,  dar apa era limpede, cu pietre dar și cu nisip. Puteai să faci snorkeling fără probleme. Ce era un pic nasol, este că apa se adâncea destul de repede, iar cu cât te îndepărtai de-a lungul țărmului apa era mai agitată și mai adâncă și nu mai părea o plajă așa de prietenoasă ca zona în care te descărca bărcuța. Plaja curată, amenajată cu șezlonguri (9 euro pentru două șezlonguri cu umbreluță și măsuță), dar aveai și loc de cearceaf. Fiecare șezlong aparținea de un restaurant de unde puteai să iți comanzi mâncare, băutură și aveau și o toaleta aferentă. Ce-i drept era puțin peste șosea, dar dacă era urgență te duceai. Prețuri decente pizza 10 euro, gyros la fel, bere 5 euro... nu ca la noi, dar puteai supraviețui ușor. 

     După baia de apă și de soare, ne-am urcat în autobuzul arhiplin și am plecat spre orașul istoric Akrotiri. Este un oraș ce în urma erupției din 1627 ÎC a fost distrus și acoperit de lavă. S-a început redescoperirea orașului de prin 1967. Mulți o asociază cu Atlantida. Noi nu avem nici o părere. 

     Totodată în Akrotiri putem merge la una dintre cele mai faimoase plaje din Santorini și anume Plaja Roșie. Este destul de îngustă și din cauza asta poate deveni aglomerată dar este superbă. Culoarea este data de roca vulcanică de culoare roșie, probabil bogată în oxizi de fier. Plaja este amenajată cu șezlonguri, găsești și o tarabă de fructe înainte de a coborî pe plajă, am zărit și un mic restaurant aproape de plajă, dar care la ora 16 când am ajuns noi era închis. Akrotiri nu este lipsit de taverne, sunt chiar pe marginea marii. Am mâncat un fel de frigăruie de porc, delicioasă, și un ton negru (ușor uscat) la 25 euro, iar la sfârșit am primit din partea casei o porție de iaurt grecesc cu miere (foarte bun). Mai greu a fost întoarcerea din Akrotiri, la ora 9 era ultimul autobuz spre Fira. Dar am reușit sa îl prindem, chiar l-am așteptat puțin, deoarece veneau cam rar.

     O noua zi, o noua aventura, dar de data acesta organizată. Cei de la agenție ne-au urcat în autobuz, și am plecat spre barca cu pânze, ca un velier vechi. Mergem la izvoarele calde, la vulcan și apoi pe Thirassia să mâncăm. Amuzant a fost ca era sa rămânem fără autobuz :D. După ce noi ne-am urcat în velier, autobuzul a început să facă manevre, și a dat într-o opritoare. Dar a rămas întreg dar puțin cam suspendat. Se pare că s-a eliberat cât timp ne-am plimbat noi, că la întoarcere ne aștepta să ne culeagă. Ce-i drept era puțin cam șifonat. 
     Am avut parte de o călătorie plăcută pe vas, însoțită de explicațiile însoțitoarei de la agenție. Prima oprirea a fost la izvoarele termale, la care ajungeai înotând o distanță relativ mică. Apa era cam mâloasă, dar caldă. Aici locuia un fel de Robinson Crusoe, un tip care se autoexilase. Cei drept avea o bărcuță și niște capre. 
     Ajunși apoi pe vulcan, urcăm până în vârf. Terenul este ușor accidentat și mișcător. Ajungem în vârf, la o altitudine impresionantă de 160 metri. De pe vulcan se vedea Santorini cu Oia, Fira și porturile. Din loc în loc erau emanații de sulf. Ghidușa ne povestește cum oamenii de știință au presupus că marea erupție a vulcanului prin 1500ÎC ar fi coincis cu cele 7 molime abătute asupra Egiptului. Din cauza erupției apa s-a colorat în roșu, ceea ce coincide cu înroșirea apei, Egiptul fiind relativ aproape de Santorini. Lava având o temperatură ridicată a dus la ieșirea pe uscat a broaștelor. Apariția broaștelor pe uscat, a dus la moartea lor, ceea ce a dus la apariția muștelor și țânțarilor. Întunericul care s-a abătut peste zona mediteraneană a fost din cauza cenușiei și a vulcanului. Se zice că timp de vreo trei săptămâni cerul a fost acoperit de cenușă.

 

     După această mică povestioară am început sa ne plimbam în susul și în josul insulei ca niște furnicuțe, urmărind cu atenție potecile pe care aveam voie să mergem pentru a nu ne îndepărta și a nu merge pe terenuri accidentate. Dacă nu aveai pălărie sau șapcă aveai de unde lua. Din cauza vântului mai mulți și le-au pierdut. Ne îmbarcăm și plecăm spre cealaltă insulă pentru prânz, dar și pentru o plimbare și panoramă. Ne delectam cu o frigăruie de peste spadă (11.5 euro ), o vânată umplută (o specialitate de-a lor 9.5) și carafă de vin (nu mai știu prețul, dar nu am dat mai mult de 25 euro în total). Restaurantul la care noi am fost se numea Captain John, personalul foarte amabil, curat super ok, era pe un ponton spre mare, așa că alături de noi au mâncat și peștii. După o masă copioasă am mers spre sat, prin soare vreo jumătate de oră. Locul părea părăsit dar superb. Mai erau restaurante și mai sus în funcție de cât de foame iți este, te oprești sau continui. Locul este absolut superb, multe pisici și multe case albe cu uși albastre. După ce ne-am regrupat am așteptat velierul și ne-am îmbarcat cuminței. Pe drum ghidușa ne-a arata “the Hide“, care se zice ca este preferat de actori precum Leo di Caprio, Brad Pitt etc. Noi nu ne asemănam cu acești tipi așa că am mers mai departe și nici nu aveam cheile la noi.  

     Noi am coborât mai devreme decât ceilalți, și anume în portul vechi din Fira, și am urcat scările până în oraș. Puteai alege să urci pe scări, cu funicularul sau să mergi cu măgarul. Suna tentant cu măgarul, chiar dacă era vreo 5 euro, dar i-am văzut cum stăteau amărâții în soare, ni s-a făcut milă de ei și am zis pas.

     Fira este un oraș superb, foste case de pescari acum transformate în hoteluri. Albe cu acoperișuri sau uși albastre, cu vedere spre vulcan și apus, dotate cu piscina tip infinity. Baruri unde poți servi ceva răcoros și privi Caldera, există un bar în care servesc chiar doi români, parcă din Cluj. Din Fira poți  merge pe jos spre Imerovigli și Firostefano, două orașe la fel de superbe. În Imerovigli există Skaros Rock, este un fel peninsuliță unde se afla un  vechi castel venețian, care în urma cutremurelor s-a distrus, dar pe fostul loc s-a construit biserica Ekklisia Theoskepasti. Această bolostâncă este un loc liniștit și superb pentru a admira apusul. 

     Atunci când plecați de pe peninsuliță aveți ocazia să admirați Imerovigli, care este un oraș superb, se văd piscinele hotelurilor și dacă mergeți spre apus o sa aveți parte de niște culori superbe. Totodată veți avea ocazia să vedeți culoarea pământului pe care stă orașul, o culoare roșie. La capătul drumului este o capela, pe care mulți vin să se urce pentru a face poze .

     Oia, bineînțeles că a fost bifat și nu o dată! Doar trebuia sa vedem apusul din locul cel mai cunoscut și celebru :D. Am mâncat undeva în port aproape de apa niște soulvaki de pui și calmar la grătar (nu prea a intrat, asa ca am dat cu muuultă pâine). Prețurile erau mai piperate, dar bineînțeles că am reușit să ne încadrăm undeva la 30 de euro. În Oia sau în portul din Oia este și o stâncă înaltă de vreo 7 metri unde am mers să încerce Horia să se arunce, dar nu a făcut-o, doar ne-a amăgit că o face. Și ne-am mai plimbat pe străduțele super aglomerate. Am intrat prin  supermarketurile de unde ne-am luat celebrele santosnust - vă recomand cu încredere alunele cu miere și susan, nu și pe cele cu paprica (am nimerit unele cam râncede - cu toate că la job au fost și alea mâncate și nu au pățit nimic).

     Santorini este renumit după multitudinea și varietatea de plaje. Am amintit de trei dintre ele - Kamari, Perissa și de Plaja Roșie.
     Bineînțeles că trebuia să le bifăm și pe celelalte. Oricum ne-au mai rămas unele neatinse de piciorușele noastre, dar...
       Plaja Vlychada a fost una dintre cele vizitate de noi. Este renumită pentru faleza cu model, model care se schimbă de la an la an din cauza vântului. Am ajuns acolo și ne-am aruncat în primul șezlong. După ce am schimbat două autobuze, plus că din Fira nu sunt prea dese, meritam să ne odihnim puțin. Din câte ne-am dat seama la capătul plajei este și zona de nudism. 

     După ce ne-am plictisit și de plajele cu pietre, am zis să încercăm și altceva. Auzisem că există o plajă cu nisip, adecvată pentru familiile cu copii. Aceasta este plaja Monolithos, foarte aproape de Kamari. Din această cauză noi am pornit-o pe jos, și am ajuns cam într-o oră. Ar fi fost varianta cu autobuzul, dar v-am zis că toate merg mai întâi în Fira... Mergând pe jos am trecut pe lângă aeroport, pe toată lungimea lui... 
     Acestă plajă am comparat-o cu cea de la Mamaia noastră, asta și datorită apei care este foarte mică la o distanță acceptabilă, dar multe alge. Și din nou umbreluțe și șezlonguri. Și câte o bere, că doar este cald.

     Dar să nu credeți că toate orașele se află la lângă apă. Vă vine să credeți sau nu, există și orașe în interiorul insulei. Un oraș de genul acesta este Pyrgos. Este vechea capitală a insulei. Ca să ajungem aici nici nu ne-am mai stresat să luam autobuzul. Pe harta insulei am văzut că este aproape de Kamari. Așa că am urmat drumul marcat pentru pietoni, care trece peste bolostâncă. Întrebând din când în când să nu ratăm drumul, am ajuns din greșeală la o cramă, unde am degustat vinuri și bineînțeles că am plecat și cu câteva sticle. Dacă sunteți amatori, trebuie să știți că există și o fabrica de bere unde puteți testa diverse sortimente locale - Trei măgari.  Într-o oră am ajuns și la destinație, fără timpul pierdut la degustat vinuri.

     După mini-muntele urcat, am ajuns în orașul Pyrgos. Frumos și liniștit, aceasta a fost impresia lăsată de acest oraș. Ferit de invazia de turiști, datorită localizării mai centrale, are totuși un farmec aparte.

 

     Ziua în care am vizitat Pyrgos, a fost terminată cu așteptarea apusului în zona Caldera View. O altă zonă în care poți să admiri apusul. După cele văzute din Fira și din Oia, am schimbat puțin priveliștea. De aici se vede întreaga insulă, inclusiv cele două orașe amintite mai sus.

     Și ca să nu zicem că am văzut numai apusuri aici în Santorini, de ce să nu vedem și un răsărit? Așa că în ultima dimineață petrecută aici, am urcat pe bolostânca din Kamari. Știați că aici sus este vechea cetate Thira? Se poate urca cu mașina pe o șosea cu multe curbe, dar noi ne-am dat drept munțomani, așa că am luat-o pe jos, pe o potecă care pornește din Kamari. Nu am văzut cetatea, era prea devreme pentru asta ca să fie deschisă. Totuși pe drum văzusem răsăritul. Soarele se ridica dinspre Kamari. Și așa nu prea ne-am bucurat de orașul în care eram cazați. Drumul urcă și mai sus, sau poți să continui drumul și să cobori spre plaja de la Perissa. Aici chiar că este numai drum pietonal. Ar putea să fie o scurtătură dacă nu suporți să iei vaporașul care te cam bălăngăne puțin. Noi ne-am întors înapoi în Kamari, să păpăm micul dejun.

 

     Sfaturi: 

-    Transportul în Santorini:
- cu scuter, ATV, mașină închiriată (~50 euro în sezon, ~30 euro extrasezon);

- cu autobuzul transportul costă în jur de 1,5-2,5 euro în funcție de locul în care mergi;

- foarte important este că TOATE autobuzurile merg mai întâi în Fira și apoi în alte locații, deci cand mergi la drum cu autobuzul trebuie avut în vedere 2 bilete;

- biletele se cumpără în autobuz;

- orarul noi l-am luat de la hotel, dar l-am găsit și în autogara. Este afișat pentru toate orașele;

-     Pentru vulcan, găsiți foarte multe oferte, recomandarea este să încercați să plecați la o ora cat mai devreme. Noi am ajuns undeva la ora 9 pe insulă, iar la 12 când plecam veneau foarte mulți turiști;

-     Din port către Fira scări, măgar 5 euro, furnicular 5 euro;

-     În Santorini doar apa îmbuteliată este potabilă, cea de la robinet NU!). Oricum prețul apei este foarte mic, dar doar dacă se cumpără la bax. 

-     Și foarte multe zone frumoase de văzut apusul, și, de ce nu, răsăritul.

-     Și după cum se zice, dacă ai venit o dată în Santorini, sigur mai ajungi și a doua oară, așa că deja așteptăm să revenim. 



Un articol scris de Ioana