Prăjiți bine de soarele de la Gura Portiței, am plecat spre escaladarea Munților Măcin. Dar pentru că mai aveam timp de pierdut pe drum am zis să trecem și pe la cetatea Enisala.
Din Jurilovca până la Enisala sunt vreo 17 km, pe care poți să-i parcurgi în vreo 20 de minute. Deci suntem relaxați și de fapt nici nu prea avem chef să ne grăbim. Încă suntem sub efectul timpului petrecut la mare, unde timpul parcă s-a scurs altfel. Probabil că de aia încă mai avem un rânjet tâmp pe față.
La un moment dat, în mijlocul terenului neted ca în palmă apare pe partea dreaptă o mică moviliță de pământ. Hmm, cum ne apropiem de ea parcă începe să se distingă pe ea ceva. Nu cumva asta e cetatea Enisala? Așa pare, deci suntem pe drumul cel bun.
Mai mergem puțin cu mașina până se lasă un drum asfaltat care duce spre cetate. Cu toate că drumul este scurt, el face destule manevre până să ajungă la destinație. Ba urcă și coboară niște văi, la un moment dat face și o curbă bruscă la dreapta. La capătul drumul există o parcare unde poți lăsa mașina. Și totuși drumul nu este lung așa cum ar părea.
Nu lăsăm bine mașina în parcare, că ochiul ne este încântat de niște priveliști... Gândiți-vă că noi eram sus acum, pe singura moviliță din zonă.
Să mergem! zic eu. Încet, încet ne apropiem de cetate. Cu pași mărunți aș putea zice. La fiecare pas parcă se schimbă perspectiva și nu mă pot îndura să nu mai fac câte o fotografie.
Înțelegeți ce vreau să zic... din ce în ce mai aproape.
În sfârșit ajungem la cetate. Ultima redută sunt aceste trepte. Le urcăm și dăm de un băiat care vindea bilete de acces la ruine.Din câte am înțeles el vinde bilete și tot el este și paznic.
Deci ca să intri în cetate plătești biletul. Biletul nu costă foarte mult, nu mai știu exact, oricum era până în 5 lei. Și cam asta găsești înăuntru.
Și așa ca bonus de sus din cetate ai vizibilitate în toate direcțiile - și peisajul aferent.
Pe Ioana nu o mai găsiți înăuntru că am luat-o acasă. Nu am lăsat-o acolo...
Mai ne aruncăm un ochii către împrejurimi...
...ne facem și noi o poză cu cetatea în spate...
...și plecăm mai departe către Munții Măcin, pe care vrem să-i vizităm. Cred că o să fie epuizant să-i urcăm. Sunt totuși cei mai vechi munți pe care îi are România.
Nu am spus nimic despre istoria acestei cetăți. Cetatea are o pagină de internet în care se găsesc mai multe informații. http://www.cetateaenisala.ro/
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu