În pași de dans pe Vulcanii Noroioși - 27 iunie 2015

     Vulcanii noroioși sunt un loc unde m-aș mai întoarce. Și eu și Ioana mai fusesem aici, dar niciodată împreună. După o prognoză în care au fost ceva ploicele, a venit și primul sfârșit de săptămână cu soare. Așa că într-o zi caldă de vară am reușit să plecăm. Zic caldă de vară deoarece dacă nimerești o zi ploioasă nu prea știu dacă nu te înnămolești pe acolo.

     Sunt două zone cu vulcani noroioși. Pâclele Mari unde vulcanii sunt mai mici și Pâclele Mici unde vulcanii sunt mari. Deci mari - mici și mici - mari. Este simplu de ținut minte. Eu deja am uitat...

     Prognoza meteo fiind în regulă, ne îmbarcăm în mașină cu destinația Buzău (că pe lângă Buzău se află vulcanii). Mai găsim doi pasageri pentru călătorie, pe Hati și Mihai. Așa are cine să ne plătească benzina... 

     La Pâclele Mari, unde sunt vulcanii mici, este de obicei cea mai aglomerată. Așa o găsim și acuma. Aici se ajunge cel mai ușor fiind cea mai bine semnalizată pe drum. Ne-am aruncat și noi în aglomerația de acolo. Bineînțeles același peisaj selenar pe care îl știam. Noroc cu norii care erau pe acolo că altfel chiar credeam că suntem pe lună.

     De la poartă ne-au avertizat să nu atingem noroiul că este foarte toxic.

     După ce am urmărit cu privirea fisurile pe unde se scurge noroiul, am căutat sursa lui. Sunt câteva cratere mai mari care sunt pline cu noroi, în care apar din când în când câțiva bulbuci. Așa că am început să stăm la vânătoarea de bulbuci. Cred că pentru fiecare bulă ieșită am stat foarte atent ca să o pot fotografia. Uite bula... stai să o prinzi, ratezi și aștepți alta. Și aștepți și nu mai iese niciuna. Când te plictisești și lași aparatul jos, apare bula. Dacă nu ar fi culoarea ai crede că este ciocolată topită.

     Popas. După ce am străbătut toată rezervația ne relaxăm puțin. Dar nu așteptăm prea mult că ne ia pofta de țopăială...

...și de sărituri peste diverse râpe...

... și dansuri ritualice...

... și altfel de dansuri și sărituri sincron dacă reușim... mereu este unul decalat...

     Și acum intră în scenă vulcanii mari de la Pâclele Mici. La aceștia se ajunge puțin mai greu decât la ceilalți unde poți să parchezi mașina în poartă. Poate din această cauză nu e mereu așa aglomerație. Și poate de aia prima oară când am fost la vulcani aici nu am ajuns. 

     De unde poți să lași mașina trebuie să urci dealul acesta. Cam 0,5km după cum zice indicatorul. Dar merită să ajungi aici, vulcanii sunt mai mari și mult mai spectaculoși.

     Uite, acolo trebuie să ajungem.

     La intrarea în rezervație ne așteptau doi paznici. De fapt cred că erau puțin cam ocupați...

     Peisajul este mult mai spectaculos, și mult mai liber.

    Unii vulcani sunt așa de mari că ai impresia că te afli pe nu știu ce munți...

     În sfârșit am prins un bulbuc care tocmai se spărgea. Nu vreau să spun câte poze am făcut până am prins-o pe asta.

    Dăm și de cel mai mare crater de aici. Pare ca o mlaștină noroioasă în care în centru bolborosește ceva destul de constant. Nu cred că ar fi o idee bună să te trezești din greșeală în mijlocul noroiului. Stau și mă întreb cât de adânc ar fi aici...

     Și gata și plimbarea pe la vulcanii noroioși. Am prins o vreme foarte bună de plimbat pe lună.

     Informații utile

- preț acces în rezervație - aproximativ 4 lei pentru fiecare zonă cu vulcani

- ca să ajungi la vulcani din București o iei spre Berca prin Buzău (Berca se află pe drumul dintre Buzău și Brașov). În Berca la un moment dat faci dreapta. Zona spre vulcani este destul de bine marcată cu indicatoare așa că nu prea sunt șanse să te rătăcești. Noi am ajuns la vulcani cu ajutorul acestor indicatoare.