Valurile se sparg în liniște la Gura Portiței - 15-17 iulie 2015

      Toți avem nevoie de o evadare mică, oricât de mică, din orașul în care locuiești. Și dacă acel oraș se numește cumva București cu atât mai mult trebuie să pleci câteodată și să te duci undeva departe. 

     Cam asta ne-am spus atunci când ne-am hotărât să mergem la Gura Portiței. Auzisem de acest loc, dar mi se părea undeva departe, așa de neatins. Nu știu de ce, dar parcă ar fi făcut parte din altă lume.

     Ca orice poveste de aici, ea trebuie să înceapă cu drumul. Drumul este lung, mai ales dacă pleci de dimineață la prima oră și vrei să prinzi vaporașul de la ora 9 din Jurilovca (Județul Tulcea) și GPS-ul îți arată că ai de mers vreo patru ore. În realitate nu este așa, drumul durează mai puțin, dar ar putea să ajungă la o durată așa de mare dacă, de exemplu nu ți-ai luat taxa de pod, trebuie să stai la vreo coadă la vreo benzinărie de pe autostradă. GPS-ul nostru vedea niște zone cu viteză redusă care în realitate nu existau, așa că am ajuns chiar cu vreo 30 de minute mai devreme.

     Vaporașul a plecat spre Gura Portiței și noi suntem în el. Uraaa..... Avem timp câteva minute bune să ne gândim la ce ne așteaptă acolo, la bălăceala din mare și la lenevirea pe plajă.

    Am ajuns în complexul turistic Gura Portiței. Dar nu zona asta ne interesează acum. Pe noi ne interesează zona sălbatică care începe imediat de cum se termină complexul, pe partea dreaptă.

      Este zona în care poți să îți pui cortul și să stai liniștit fără să te deranjeze vecinii. Bineînțeles că în prima parte a zonei lumea stătea grămadă și era cort lângă cort. Dar noi am avut răbdare și am mai mers puțin și am găsit un loc liber și mai izolat.

     Apusul parcă arată altfel aici. S-a lăsat ușor în spatele cortului și ne-a surprins puțin. Problema a fost că odată cu lăsarea serii a început și atacul țânțarilor. Așa că fuga în cort și sperăm că răsăritul va fi altfel.

     Avem noroc. Dimineața admirăm în liniște un răsărit, fără țânțari. E liniște. Vecinii de cort nu s-au trezit încă toți.

      Ne facem la un moment dat curaj să ne lăsăm cortul nesupravegheat și pornim să vizităm împrejurimile. În dreapta avem necunoscutul. O întindere nesfârșită de nisip, care cu cât mai mult te îndepărtezi cu atât mai singur începi să te simți. Aici chiar că ai putea să stai câteva zile bune să te rupi de lume. Nu știu cum e cu aprovizionarea...

     Imediat după locul unde este cortul găsim o casă pescărească. Pare părăsită, dar nu este. Motivul - niște căței care ne-au lătrat puțin, dar norocul nostru că erau legați.

Niște picioare prăjite.

     După cum știți sau aflați acuma, plaja de la Gura Portiței este de fapt o fâșie de nisip. Pe de o parte se afla Marea Neagră și pe cealaltă parte se află o serie de lacuri. Deci pe o parte apă sărată și pe cealaltă apă dulce. Iar nisipul se duce până la plaja de la Vadu cu care are legătură. Din câte am înțeles poți să mergi de la Vadu pe jos... asta ar fi calea de acces de pe uscat.

     Locul este în continuă schimbare. Plaja se modifică de la oră la oră. Valurile mării se sparg de plajă și rup bucăți din ea. Noi am mai revenit anul acesta și plaja nu mai arăta deloc așa. Marea spălase tot nisipul de plajă. Sigur când o să mai venim aici locul o să arate altfel.

 

     După ce am stat aici trei zile și două nopți, din păcate a venit și vremea de plecare. Următoarea oprire - Cetatea Enisala și Munții Măcin.

     Acum a venit vremea să vă spun anumite informații.

    Pe scurt, ca să ajungi la Gura Portiței trebuie să iei un vaporaș din Jurilovca. Orarul se găsește pe pagina de internet al complexului de la Gura Portiței așa că nu le detaliez aici. Sau poți să te bazezi pe ofertele  localnicilor și să mergi cu vreo barcă cu motor. Am încercat și varianta asta când am revenit aici și am crezul că se rupe barca pe apele agitate ale lacului Golovița. Așa că decizia vă aparține.

     Transportul a fost de 60 de lei dus/întors, poate e puțin cam scump, dar eu zic că merită pentru că zona este superbă. Bineînțeles, vorbesc de zona sălbatică. Cred că a rămas cam singura zonă sălbatică de la Marea Neagră în care iți mai poți pune cortul direct pe plajă.

Aici este miniportul din care pleacă vaporașele oficiale către Gura Portiței.

     De unde te lasă vaporașul după ce ai traversat lacul, dai direct în complexul turistic Gura Portiței. Cam așa arată zona asta. În dreapta complexului se află zona aia sălbatică pe care am arătat-o mai devreme. În stânga se află o zonă care de obicei este închisă cu un gard.
     În complex singurul loc de unde poți să iei de mâncare este restaurantul, care este puțin cam scump. 

Un turist...